Fix inainte de inceperea turneului traditional Anti-valentine’s Day, emisiunea Rocku lu Tanase, prezentata, moderata si realizata de Adrian Tanase la Radio3net in fiecare vineri de la 15-17 v-a pregatit o editie speciala. Mai exact vineri 3 februarie se va lansa noul single TAPINARII si va fi o editie speciala Anti VAlentine’s Day, in pregatirea turneului
titlu piesa: singur
inregistrata si mixata la: Mastermix studio
au colaborat: Ionut Ivana – Bass
Sorin Mihai Popa – chitara
Mihai dumitrascu – tobe
deocamdata piesa inca se inregistreaza, dar va fi gata aproape sigur pe 3
va avea si un clip, ce va fi lansat dupa intoarcerea din turneu
datele turneului
06.02.2012 Brasov-Rockstadt
07.02.2012 Tg Mures – Jazz&Blues
08.02.2012 Cluj – Flying Circus
09.02.2012 Sibiu – Old friends
10.02.2012 Timisoara – Bunker
11.02.2012 Craiova – Play
12.02.2012 Constanta – Doors
14.02.2012 Bucuresti- Club A
Toate tigarile din lume nu pot acoperi starea pe care o am. Nici nu stiu cum s-o numesc, e cumva intre neliniste si depresie. Nu mai am rabdare, vreau sa plec in turneu, sa termin piesa, statul in casa m-a cam scos din sarite. sunt ca un arc gata sa sara.
Maine mai tragem nitzel din piesa, saptamana viitoare terminam, pe 3 o lansam la radio3net in emisiunea mea, editie speciala anti valentine’s day.
Dar parca mai e enorm pana atunci. si-l urasc din suflet pe cainele care latra toata noaptea si acums e apropie de scara prea mult, de nu poti iesi. Azi cel putin mi-a stricat toata ziua, ca mi-a dat o stare naspa.
nu stiu ce o sa fac daca continua asa. mai ales ca nu e el vinovat ci aceia care au deja caini in casa si la scara si-l maia duna si pe asta de pe drumuri, care e agresiv si nu poti sti cum reactioneaza
ozzy buna sa aveti
Acum se inregistreaza. sambata tragem bassul
muzica si text: Adrian Tanase
scris in camera de hotel la peninsula 2011
Stropi de ploaie imi cad prin par,
Nu m-am mai vazut demult in oglinda.
Cred c-am sa cant pan-am sa ragusesc,
E mai usor asa decat sa vorbesc.
Soarele-mi arde un ochi, ma feresc.
E prea multa lumina sa vad printre ganduri.
Imi place acest sunet ce-l soptesc in pustiu,
E ca un vanticel de vama usor ce adie prin mine.
Si nu mai stiu ce e ploaia si nici macar soarele,
Ma ridic mereu, dar cad pe un nor,
Mi se pare ca zbor.
Un vant imi ravaseste un colt de gand,
Imi zboara mintea aiurea si am ragusit.
O stea se apropie usor de pamant,
Doar ea o sa stie ce sunt.
Ploaia ma spala iar vantul ma usuca,
Soarele orbeste iar steaua e rece.
Vocea tot striga, urechi nu aud.
Ma simt atat de singur uneori pe pamant.
Niste prieteni, niste muzicieni, 3 baieti care in fiecare miercuri canta in Iron City. care acum s-au facut 4. nu patru baieti, 4 membri. cu o fata de canta la cajon, tobara de la za duff
mai multe nu spun
asta e recomandarea zilei
Intreaga mea viata, de pana acum, in cei 33 de ani, care anul asta se fac 34 (fuck, era sa scriu 44:)) ) , dintre care 16 de facut muzica, 10 cu Tapinarii, nu am ascultat de parerea, la fel de subiectiva ca a mea, a celorlalti. M-am ghidat oarecum dupa versurile lui Eminescu. “Critici voi cu flori desarte, care roade n-ati adus, e usor a scrie versuri cand nimic nu ai de spus”. DE-aia am si considerat ca un cronical muzical ar trebui sa fie din bransa. Sa fi cantat ceva ani pe o scena, sau mai multe de fapt, sa fi scos un album doua, sa fi inteles industria muzicala, fiorul scenei, dragostea fata de creatie, de arta.
Si eu am fost cronicar muzical, dar eu intruneam aceste conditii.
In zece ani de Tapinarii n-am facut un singur compromis. Am cantat ce ne-a gadilat la suflet, unde ne-a gadilat la suflet si cand ne-a gadilat la suflet.
Consider ca arta vine din interiorul individului si nu-i este exterioara. Tine de talent si suflet si nu de ecuatii sau paturi ale lui Procust. Asta fac de 16 ani, asta am facut si fac cu Tapinarii de 10 (anul asta implinim 11) si asta fac cu Semne de 4 (anul asta facem 5).
Am crezut mereu in drumul meu, si mi-am ales alaturi oameni in al caror drum cred in egala masura, fiecare dintre ei avand un talent artistic care nu poate fi masurat cu sublerul.
In acelasi timp, sunt cel mai mare critic al meu. Stiu, stiu ca nu o arat, dar inainte de a fi criticat stiu unde am gresit si daca am gresit.
Aseara spre exemplu radeam cu sotia mea ca i-am spus ca am fost multumit de cum am cantat la repetitii. Si am ras amandoi pentru ca asta chiar era ceva nou pentru mine. Sa zic ca am fost multumit de mine.
BIne nici nu sunt vreun frustrat care crede ca nu face nimic bine.
Asa ca nu ascultati de critici, criticii sunt la fel de subiectivi ca voi. Daca va gasiti drumul, urmati-l fara sa va uitati in dreapta sau stanga. Credeti in voi, in talentul vostru, in dragostea fata de creatie si munciti. Munciti sa fiti voi multumiti de voi. Iar publicul? Publicul nu iubeste robotii. Publicul iubeste talentul si sinceritatea.
Astazi nu voi vorbi despre muzica.
Ne uitam la The big Bang theory, o comedie cu nerds pe care v-o si recomandam.
Dar nici despre asta nu e vorba. Chestia asta mi-a adus aminte de stiinta, si de esecul ei lamentabil, alaturi de religie de a oferi un raspuns la multe dintre intrebarile interioare ale omenirii. Printre care….de unde venim. CAre e punctul zero in existenta acestei lumi. Stiinta a esuat pentru ca a luat-o practic pe numele religiei. A dogmatizat. A transformat unele adevaruri in adevaruri absolute, dogmatice, ba chiar a falsificat unele. Vezi omul de neanderthal. Ca o mica paranteza, stiinta nu a descoperit inca acea veriga lipsa intre om si maimuta. Iar acolo unde a zis ca a descoperit, e un mare fals, un fals care s-a transformat in dogma, intr-un adevar absolut servit la tava intr-un mod care tinde sa devina din ce in ce mai religios.
Am inchis paranteza.
Adevarul este ca universul vizibil a aparut printr-un big bang, dar cum s-a produs acesta ramane doar la stadiul de intrebare. Trec peste supa organica, evolutia care nu a fost demonstrata pentru ca nici acolo nu s-au gasit verigi lipsa intre…sa zicem…amfibieni si reptile. Si asta pentru ca nu au existat.
Si ajungem direct la om. Religia spune ca primii oameni au fost doi, si ca lumea a fost creata in 7 zile, sau dupa noile dogme, pardon norme, de la 7 mii de ani la 7 miliarde de ani. S-a demonstrat stiintific ca incesturile repetate nasc: “idioti fenilpiruvici”. Asa se numesc. Deci lasam religia si trecem un pic pe la stiinta.
Avand in vedere ca nu exista o veriga lipsa intre om si maimuta, fie ea Urangutan, Cimpanzeu sau Australopitec, haideti sa vorbim despre fapte.
Faptele spun ca mari grupuri de oameni au aparut la un moment dat in timp, in diverse regiuni ale planetei. Regiuni separate, pentru ca de dragul simplificarii a fost inventata sintagma “leaganul civilizatiilor”
O prostie.
Rasele s-au dezvoltat separat in zone separate. Exista leagane dar pentru fiecare rasa in parte nu pentru toate. Faptul ca perioadele nu coincid, nu e un argument ca, spre exemplu, dacii ar fi venit din africa sau sumer.
Si acum ajungem la alta simplificare stupida a stiintei. S-a spus ca sunt 4 rase mari si late: Alba, Neagra, Rosie, Galbena. (Ca sa nu mai spunem ca initial au vrut sa simplifice si mai mult si au spus ca rasa rosie, adica amerindienii, se trage din cea glabena). Cam lenesi oamenii astia de stiinta. S-a ajuns la patru pentru ca au creat cu mintile lor lumintate indo-europenii. Asa zisa rasa Ariana. Ori, Grecii nu cred ca au ceva in comun cu indienii, de la cultura la genetica. Asa ca sunt 5
alba, neagra, rosie, galbena si indo-sumeriana.
Fiecare au aparut si s-au dezvoltat in zone diferite cu leagane ale civilizatiilor diferite. Carpatii nu sunt leaganul tuturor civilizatiilor, ci doar al rasei albe, impartita in Traci, Germani, Celti si, mai tarziu, slavi.
Cea neagra are punctul zero in africa, cea indo-sumeriana in Sumeria, cea rosie in Alaska de azi…si tot asa.
in alt editorial o sa vorbesc despre leaganul rasei albe. in frumosii nostri munti carpati, tara tablitelor de la tartaria si a pescarului de pe lacul Getic
Ieri am vorbit un pic despre w.a.s.p.Si m-am gandit sa fac in felul urmator. Sa recomand o zi o trupa straina si in a doua zi o trupa romaneasca.
Asa ca azi va voi vorbi despre Luna Amara. O trupa care mie personal imi place foarte mult, de la prima piesa ascultata: Folclor si pana la cea mai recenta: Oameni noi. Am si colaborat cu Mihnea Blidariu pe albumul 7 pacate rascumparate si cu trompeta lui magica si vocea lui inconfundabila.
Luna Amara este dupa parerea mea cea mai buna trupa din noul val. Desi deja nu cred ca mai pot fi considerati noul val. M-au cucerit cu Folclor, apoi cu ego nr 4, Albastru…etc. O voce grava, dar puternica, un timbru inconfundabil, Mihnea, si Nick un tenor foarte foarte interesant. Ce pot sa spun mai mult decat ca imi place. Asa ca mergeti la concertele lor, ascultati-le piesele, si, mai jos am pus si eu cateva clipuri
Romania este tara cu foarte multi artisti sau aspiranti la acest titlu. Este adevarat. Chiar cred asta. CHiar cred ca zi de zi in Romania se nasc si mor cate 100 si ceva de trupe pe an. Ca daca ziceam pe zi, picam de exagerat. Motivul e unul cat se poate de real, dragii mei. Scopul. Foarte multi uita scopul artei, sau nu sunt artisti din start. Sunt muzicanti, executanti…oameni.
Asa, hai sa ne gandim care ar trebui sa fie scopul. Eu unul cred in acele lucruri care sunt dincolo de noi. Si de foarte multe ori uitam ca exista ceva mai important decat propria noastra persoana fizica, materiala, juridica si fara par, care mananca, fumeaza, bea si se reproduce pe acest bolovan albastru care se roteste din ce in ce mai incet. Ce e mai important decat compozitorul sau cantaretul unei piese? NU e greu de dibuit asta, si nu trebuie sa faceti vreo integrala din…sau vreun radical din radacina patrata ca sa o descoperiti.
E PIESA, dragii mei. Piesele sunt mai importante decat compozitorii lor, decat interpretii lor, decat oamenii acestia muritori care incep sa se creada din ce in ce mai importanti. Piesele, albumele, sunetele, sentimentele exprimate la cald sau rece. Acestea raman. Noi…suntem muritori…si nus e stie inca ce e dincolo de moartea fizica.
Atunci scopul care este? Scopul este melodia, albumul, acul artistic in sine.
De-aia se nasc si mor cate 100 de trupe pe an, si de-aia raman intotdeauna cateva care conteaza. Pentru ca cele care raman nu au uitat scopul, celelalte se axeaza prea mult pe propriile lor persoane. Vor sa castige multi bani, sa ajunga vedete internationale, sa se creada un fel de semizei.
Cel mai important lucru nu e omul, ci acul artistic. Piesa, albumul…pictura, si orice alta forma de arta.
puneti pe primul loc piesa, si nu persoana…si va fi bine. Daca aveti talent, daca aveti un suflet. daca nu, puteti oricand sa faceti niste saibe de 12
Incep aici si o serie de recomandari. in fiecare zi o sa fie cate una. astazi este domnul BLackie Lawless si a sa trupa W.a.s.p.
faptul ca i-am vazut live in 2009 la bucuresti a fost un vis implinit pentru mine.
nu stau sa va descriu ce sinapse, stari sufletesti si alte alea creeaza muzica lor in mintea si sufletul meu. Pot doar sa va spun ca pentru mine este printre cei mai buni vocali din lume, ca are un stil atat de special de a canta si de a se exprima prin muzica si ca muzica lui Blackie rezoneaza cu mine insumi la un nivel superior. The crimson idol este pentru mine, unul dintre cele mai bune albume de tip poveste (opera rock) daca nu chiar cel mai bun.
