Next page →

cifre

cifre
prea multe cifre si statistici
cifre
venite de nicicand sau de niciunde
dintr-un timp si spatiu relativ de noi
departe de mine
aproape de frica
aproape de intunericul din noi care se face din ce in ce mai mare

si stam
citim cifre
si ne asezam comod
in pozitia fetala
poate ne nastem din nou
cu alte cifre
si cusca din noi
se ingusteaza pe zi ce trece
si suntem bolnavi
de o boala sanatoasa
suntem bolnavi sanatosi
si din asta
nu ne mai facem bine
si devenim cifre
cifre de bolnavi sanatosi
puncte de miscare
daca am fi puncte de sprijin
am urni pamantul
si ar disparea tot
si dogma
si noaptea mintii
si impostura
si lasitatea
si nestiinta
si absurdul contemporan
si ipocrizia
si intoleranta
si cenzura
si gandirea ingusta in toate formele ei
dar suntem puncte de miscare
ca niste furnici
mascate
in ochii lor
ca niste cifre pe o foaie
si din ce in ce
se face mai intuneric
si nu vad vreo luminita
undeva in zare
poate doar daca secunda asta ar fi un mileniu
intors cu capul in jos
poate daca am schimba ochelarii astia de cal
si n-am mai vedea totul atat de…
albastru
sau rosu
sau ce coloare vrea ochiul nostru sa vada
in intunericul din noi
ce se tot aduna
poate-i alb
pe negru
cifre
sa le vedem
sa nu mai avem altceva in cap
si liberi nu vom mai fi niciodata
chiar daca vor deschide cusca
vom ramane cu ele
cu cifrele
as propune alte cifre
poate ne vom salva
cat ati iubit in anul asta?
cat ati gandit
cat ati ras
cat ati simtit
cat ati plans
cati dintre noi au avut o implinire
cati o dezamagire
cati au plecat din ei
si cati au ramas
si, ca procentaj
cat v-ati schimbat
si cati ati ramas la fel?

inima, inima aia

INima
inima aia de mi-ai dat-o intr-o seara
calda si rece
striga in nestire ca timpul trece

Inima
inima aia cu care ma iubeai
inima aia cu care ma trageai spre tine
o mai stii?
ai mai vorbit cu ea?

Oare ce mai face
oare bate incet sau tare?
oare striga urla sau transpira?
oare sopteste incet in noapte singura sau mai are o inima pe langa ea?

Inima
inima aia rosie
ca sangele ce ne duce aerul de la plamani la creier
de la inima
la suflet
e neagra? e alba? sau e rosie acum?

Inima
inima aia
ti-am strans-o prea atre in pumn
si s-a scurs toata inima din ea

oare?

clipeste

Clipeste
clipeste si peste fix o secunda va fi soare
timpul e relativ
maine e deja aici
intre pleoapele inchise sau deschise
intre soare si vant
intre cer si pamant
doar un cuvant
cu care sa te cladesc sau sa te distrug
sa te chem sau sa te alung
sa visez o secunda, la o secunda
in care totul se poate cladi
sau narui
intr-o clipa

clipeste
e cat o nota pe chitara
undeva pe plaja
in vant
si soare
in picaturi de ploaie
undeva la un foc
care iese din tine

clipeste
clipeste si vezi viata cum se deruleaza inainte
si inapoi
in toate directiile in care mintea ta
va dori sa se duca
in iubire sau ura
abandoneaza-te intr-un semiton,
e cat o clipa
de neatentie
de nepasare
de indurare

clipeste
si te vei privi din afara
clipind
in timp ce lumea se va narui si se va cladi intre pleoapele tale

una

Una
una era una
era unica in felul ei.
eram frumos
prea frumos
imi spunea sa nu fac pe nimeni sa sufere
ca ea

una
una era a doua
si nu era vina ei
ca era a doua
eram sensibil
si destept
dar prea pierdut
in una

una
una ma musca tare
de maini
incercand poate sa ma rupa de mine
sa ma ia cu totul
iar eu imbatraneam
usor
ma apropiam de una

una
una chiar era una
am fost al ei
cu totul
am devenit 3
unii

unii
unii s-au pierdut pe drum
undeva intre frustrare si iubire
intre dorinta si responsabilitate
intre vise si viata reala

apoi a venit iar una
una ca una

and i miss…

“can get no sleep, i miss the colours in my dreams
and i miss, and i miss the simple things”
Ca bine zicea Mani de la Urma.
And i miss..
MI-e dor sa urc scarile de la politehnica in fuga, apoi sa-mi aprind o tigara, sa continui drumul pe jos, pana la Quantic. Sa ajung la scarile alea, sa le urc, sa nu ajung pana la bar pana nu am dat noroc cu toata lumea. Sa ajung la bar si sa fie deja gata halba. Ce faci man? CE am invatat. Sa ma vad cu toti prietenii si sa-i imbratisez, acolo, la a doua casa, la a doua familie. Luni o sa merg pe jos pana acolo…
and i miss…
mi-e dor sa urc pe scena, sa fie Dan la sunet in Quantic, in zece secunde sa fie gata vocea, sa cant, sa-mi fie prietenii acolo, uneori sa urle peste mine, sau cu mine. E greu de explicat. Mi-e dor de toate scenele din tara asta, mai nou si din Anglia. DE toti sunetistii, toi managerii, toti carciumarii….toata lumea. Mi-e dor sa-mi scot dracii din mine uneori acolo sus pe scena, uneori pe o scena mai mica, printre voi, toti.
and i miss…
puiu meu, doua luni nu ne-am vazut, iar acum esti la Brasov, dar saptamana cat ai fost cu mine iar. NU exista iubire mai mare, magie mai puternica…nici nu mai pot sa scriu.
And i miss….
mi-e dor de mine
nu-s o leguma pe o canapea, poate doar sefu la bucatarie…cum zice Clara…sau poate sunt toate. Dar nu o leguma pe canapea. Poate unora le place singuri, poate unora le place sa vegeteze. Mie nu, si nu e vorba numai de iesit la plmbare. Acum o saptamana jumate am mers pe jos pana in Cismigiu si inapoi. NU, mie imi plac oamenii, mie imi place sa petrec timp si cu prietenii nu numai cu iubita. Am bere se acasa. Dar parca pe terasa are alt gust atunci cand povestesti cu un prieten. Noi artistii nu suntem facuti sa facem live-uri din sufragerie. O idee cu care nu sunt de acord. Noi suntem facuti sa ne scoatem dracii in fata voastra in timp ce voi va scoateti toti ingerii si demonii in fata noastra. Si noi sa simtim asta. HAi ca parca mai e putin. Ne vom revedea. Ne vom privi din nou in ochi, in suflete. Poate uneori ne vom si enerva unii pe altii. Ca asta e viata. Dar vom trai.
Am parasit pesterile demult. Acum zeci de mii de ani. Platon stia.
and i miss…
dar nu e bine sa miss nimic
Nu suntem singuri si nu murim singuri. Suntem noi insine in raport cu ceilalti.
Mai e putin.
Va pup
p.s. Daca am gresit tastarea, mi-e lene sa editez.

covidu vietii

Era in Februarie, aveam turneu. 11 orase. Incepuse covidu in China din Decembrie, niciun caz in Romania. Au mai fost virusi. Au mai lovit omenirea si a ramas in picioare. Suntem de ceva vreme pe planeta asta albastra. Si natura impinge inapoi. E firesc. A fost si o iarna blanda. FAceam si glume pe scena, nu parea si nu era nimic grav. Poate cu alte decizii ar fi fost si mai putin grav. Pe 26 februarie a fost primul caz. Pe filiera italiana. Primele masuri au fost inchiderea scolilor. Ok, copiii trebuie protejati. Si eu, daca nu as fi avut copil poate nu as fi stat atat de mult in casa. Oricum ce nu intelegeam atunci atunci era: cum frate sa fii asimptomatic si sa transmiti virusul? Daca se transmite prin picaturi, picaturile sunt un simptom. Trecem peste. DE asta a si fost considerat atat de periculos. Ca, nah, daca tuseste cineva, te duci mai departe si te feresti. Asa, e inamicul invizibil. Avea o rata R de 3, rujeola are mult mai mult, dar rujeola o vezi. Cert este ca pe zi ce trece vin tot mai multe informatii despre virusul asta care sfideaza medicina. O parte le cred, o parte nu. Spre exemplu nu are cum sa supravietuiasca la temperaturi mai mari de 24-30 de grade. Tot virus e, da-l in…
sa continuam.
Dupa scoala, au dat o lege prin care au fost interzise evenimentele cu mai mult de 1000 de persoane, apoi cu 100. Doua aspecte aici. Foarte importante. Pe atunci nu era transmitere comunitara. Era din afara si pe contacti ai persoanelor venite din Italia in mare parte. DEci unj control mai bun la granite si o ancheta epidemiologica facuta calumea ar fi salvat mai mult. Daca am fi avut teste, daca am fi testat pe toata lumea care venea din afara, si separam infectatii de sanatosi, nu sa-i punem pe toti la un loc 14 zile. Daca izolarea la domiciliu nu ar fi fost mai mult pe incredere…nu era nevoie de limitat concertele. Al doilea aspect. S-a spus o cifra si atat. Pai una sunt 100 de persoane intr-un club mare, alta intr-unul mic. Pe 14 15 martie am iesit in Quantic. Lume putina, spatiu larg, totul dezinfectat calumea, masuri cum trebuie. DE atunci n-am mai iesit decat la cumparaturi. Pe 16 a venit Clara la mine si am stat in casa. Neobligati, dar ca sa ne protejam. Mai mult la ea. Vineri seara a facut un pic de febra care a trecut sambata seara. O…somatizare cred, ca alte simptome nu a avut. Cand am sunat doctorul a zis sa-mi iau gandul de la Covid, ca nu a fost in Italia, ca nu a avut contact cu cineva din Italia. Asa a si fost. A fost bine, este bien si acum. Nu are nimic. Copii fac oricum in proportie de 7 la suta, si simptomele sunt usoare. Incep digestiv, apropo. Am continuat sa ies o data pe saptamana la cumparaturi, in rest acasa. Iesit cu declaratie. Si aici sa ne mai lamurim asupra unui aspect, lumea a iesit. La orele 11-13, era full in magazine si pe strazi. Ideea ca a scazut virusul pentru ca lumea a stat in case este o minciuna. Dovada sunt amenzile care au fost foarte multe. Al doilea aspect se auzea din casa. Oamenii s-au adunat in case, au dat bairame. Eu m-am protejat. Ca pana la urma te protejezi pe tine, nu te intereseaza ce fac altii. CAzurile au crescut, dar au cerscut exponential si vindecarile. Am observat cum mortii erau anuntati de cum apareau, iar vindecarile o data pe zi. Interesul? Panica. Am observat ca am cunostinte si prieteni foarte nazisto-comunisti in gandire. CAre spun ca fara bata, nus e face treaba. O gandire foarte periculoasa, pentru viitor. Am observat ura omului fata de om. Intre categorii sociale, categorii de varta, rasa, sex, religie, etc. Am observat informatii trunchiate la presa serioasa din Romania. Am observat ca dotarile medicale au sosit mult mai tarziu, am observat ca intoarcerile in tara au fost pierdute de sub control. Am observat clasa politica. O clasa politica care a preferat sa lupte separat decat impreuna. Am observat ca totusi virusul are o rata de raspandire de 5.8 la suta, o rata de vindecare de 48 la suta. Am observat masuri bune dar si absurde. Am observat ca oamenii tin masca sub nas. Am observat ca luema a devenit mai agresiva. Am observat ca libertatea a devenit mai putin importanta in fata sigurantei. Am auzit din povesti de multe abuzuri. Am vazut lumea transformandu-se. In panica, ura, tendinte dictatoriale…etc. CE facem acum?
Eu cred ca virusul si-a aratat puterea. Acum trebuie sa ne imbolnavim. Stiu, suna aiurea. Rata deceselor e foarte mica. Cea a vindecarilor, mare. Acum trebuie sa ne imunizam, casa putem face fata valului din toamna. Acum trebuie refacuta economia, ca sa avem resurse, ca oamenii sa nu moara de foame in loc de Covid. Si apropo, in aer si pe suprafete si in coruprile noastre chiar, mentinute intr-un echilibru sunt virusi si mai ales bacterii. Asa se face sistemul imunitar. Daca nu te expui chiar si la astea mai mici, el este inactiv. Stiti de ce fac copiii forme usoare sau deloc? De covid ziz. Pentru ca ei sunt oricum bolnavi tot timpul, au sistemul imunitar activat tot timpul. Dar sa vezi cand or reincepe scoala sau gradinita dupa ce au stat atata in casa. Sa te tii. Cine are copii, stie. Vine vara, hai sa soare oameni buni, imunizati-va, altfel am imbulinat-o din toamna. Si nu neaparat de Covid. Asa ca e bine sa ne relaxam, chiar si treptat. Si personal, sa inceapa iar concertele, ca in spatele unui artist e un intreg aparat de sunetisti luministi manageri…indusrie horeca etc.

precedent

Nu sunt doctor, nici economist. Sunt artist: sintetizez, idealizez, filosofez, proiectez si construiesc mental, vad. Vad cu alte urechi, aud cu alti ochi, miros cu alte degete. Apoi simt nevoia sa le spal. De mizerie. Dar parca, precedent periculos cu precedent periculos, adunate cate unul cate doua, cate 3, cate 99, mizeria se aduna din ce in ce mai mult in simturi, in inima. Lumea va fi altfel, mult altfel, dupa! Si nu ma refer ca o sa sufere saracii de corporatisti si bancheri, ca au avut altii grija de asta. NU ma refer la niciun fel de schimbare economica. Ea va fi. Si va lovi. Ma refer la mizeria asta din noi care se va aduna, precedent periculos cu precedent periculos!

pitic!

Acum 5 ani…
acum 5 ani erai o mogaldeata cu riduri si nu vedeai mai departe de 30 cm
dar cand mi-ai auzit glasul ai intors capul si cu ochii aia care erau atunci albastri parca ai privit in sufletul meu.
NImeni nu se naste invatat
eram asa de speriat
cand te-am luat prima oara in brate mi-era frica sa nu te sparg
apoi au urmast noptile nedormite, anxietatea, stresul, iubirea…si maximul de fericire care poate fi atins vreodata de un om chiar si cu gandul numai.
Am devenit doctor, bucatar, mecanic, …dar cel mai important, tata.
Azi, ne ia doua ore sa adormim, dar momentele alea sunt cele mai pretioase
si cand te apar de vise rele
cand te apar de tot
pentru asta sunt aici
sa te fac om mare si intreg si sa te protejez.
Ca apoi sa pleci singura la mare, eu sa raman acasa cum ziceai si sa-ti iei porumb fiert :))
Te iubesc pui mic. La multi ani.
Batman

scrisa acum

Rasfoim un calendar
Sa adormim intr-o barca macar
Ne arunca din ea cand vine un val
Sarim imediat pe un cal
Sa ne duca de aici acolo niciunde
Inger ingerasul meu asculta aceste cuvinte
Fereste-ma de vise ca de oameni ma feresc si eu
De ingeri de demoni, uneori de Dumnezeu
Fa-ne mari si voinici
Ca niste furnici
Sa privim catre stele si sa facem

Nani nani, puiu lu tati
Lumea nu e ce ti-am promis
Muncim in nestire, iubirea e un compromis
Visam in nestire la functii si bani
Pierdem intruna si intruna ani
Din viata pe care am vrea s-o traim
Opreste-ne-n loc, fa-ne cu adevarat fericiti
Ca atunci cand visam cu ochii la stele
Adormi copile intre pleoapele mele

Sulfa-ti nasul, ia-ti toate suplimentele
Deschide gura inghite medicamentele
Mananca si dormi sa te faci om mai mare
Sa iesi cu parul afara la soare
Apoi sa-ti mananci zilele intr-o corporatie
Sa iei fericirea ratie cu ratie
Sa sari tot mai sus, dar sa n-ajungi la cer
Sa inveti ca uneori toate visele pier
Sa inveti ca fericirea nu e in opt ore de munca
iubirea nu se cumpara, nu se negociaza dar iti da de furca
si-atunci mai inchide un ochi incearca sa dormi
citeste invata asculta sa te transformi
vei invata sa numeri oi nu sa fii parte din ele
odihneste-te copile intre pleoapele mele

have you ever…

Have you ever felt like you were living someone ele’s life, like you switched places with another wretched soul? Like, only parts of you still live in that life and, like it’s a dream, it’s an illusion. And, sometimes, in your sleep, it’s more real than the real? Like in The Matrix, and like there, there are glitches everywhere? There are glitches where there used to be signs, green lights, or red? That there is something wrong happenning, like something is missing, like there is a point and you knew it but they made you forget? Now…switch!!!
Now…blink, cause in a bling of an eye multiverses are born in or outside you

Next page →