raceala si umbre

Am racit. Usor usor, cu pasi tiptil, se mai insinueaza ceva. Dar nu e de la raceala. Usor usor, ca o umbra lasata demult in spate se insinueaza alta raceala. e ca o oboseala, ca o tristete, ca o umbra demult lasata in spate. O raceala a sufletului. Si asta nu trece cu coldrex sau altceva. Poate o alta vitamina C, dar o supradoza de asta si s-ar asterne uitarea. UN pic de febra, da, febra a fost si va fi mereu o parte din mine, dar nu asta e solutia acum. Trebuie sa fiu calm. Calm, pentru ca raceala asta rupe atat de multe parti din mine incat nu stiu daca va mai ramane ceva. NU stiu daca a existat vreodata ceva, daca va mai…exista ceva. E ca un meteorit care cade si tot cade pana distruge tot. Legea gravitatiei e iminenta. E singura realitate.
Stiu ca suntem genetic structurati sa ne invartim in cerc, sa repetam greselile parintilor. sa le copiem vietile, dar stop! Aici si acum, rupeti cercurile, pentru ca asa nu evoluam, noi trebuie sa fim mai buni, copiii nostri trebuie sa nu repete ce-am facut noi. Altfel cum naiba evoluam ca specie? Specie. Specie de creaturi care se invart in cerc, cautand soarele.
Mai bine o supa calda, un soare interior, si multa…vitamina c. E acrisoara, e compusa din frici. Dar umbra nu apare decat in prezenta soarelui, asa ca ne imbracam in intuneric un pic si deschidem ochii. Chiar daca nu se vede nimic. E acolo. Ceva. Exista ceva? Un sens? Trebuie!

Posted by October 29, 2019 Leave a comment Category: Uncategorized

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *