Category Archives: Uncategorized

Next page →
← Previous page

i’m not

I’m not a doctor
but i can save you
I’m not an engineer
but i can fix you
i’m not a cop
but i can protect you
i’m not military
but i can fight for you
i’m not a detective
but i can solve the puzzle of your mind
i’m not a superhero
i’m not the devil and i’m not god
i’m an artist
i can do all that, through love

particule?

Daca m-ai descompune in particule, in miliarde de particule, pana la cel mai mic atom, pana la cel mai mic cuant, ce as fi? SI daca m-as strange tot intr-un punct, as fi un punct e sprijin sau unul de miscare? Si daca m-as extinde ca universul oare chiar m-as extinde sau as fi de fapt tot un punct? O particula sinucigasa ce refuza sa se opreasca din miscare. Dar ce e miscarea? Ne miscam sau stam pe loc? Daca haos nu inseamna nimic, ci inseamna dezordine si atunci t0 a existat si va exista mereu, oare ne miscam sau stam pe loc? Si daca materia nu exista, din ce oare suntem? Dar suntem? Sau existam oare doar daca suntem priviti, vazuti de altcineva? Existam doar in raport cu altcineva. Iar cand suntem singuri existam pentru ca privim in noi. Ce e real? Ce simtim, vedem, gandim, intr-un moment din timp care a existat dintotdeauna si va exista intotdeauna. now…blink!

clipeste

Aprinde-ti o tigara, da fumul afara zgomotos, apoi inchide ochii. Fa un pas in spate, deschide ochii, priveste dintr-o perspectiva mai larga. Ceata se risipeste, usor, iar undeva in departare un ceasornic bate altfel. Distantele dintre noi se masoara uneori in ani lumina, dar alteori tot ce trebuie sa faci e sa clipesti. Pana la urma…e inevitabil.

18 ani de Tapinarii

Astazi implinim 18 ani. Suntem majori. Pe picioarele noastre de acum. Am luat si Bac-ul…la Galati :)) Ca acolo era. Da. Azi implinim 18 ani de Tapinarii. O calatorie frumoasa cu zece discuri, multe clipuri si extrem de multe concerte. Stiu ca suna a platitudine, dar asta nu ar fi fost posibil fara voi. Da, avem fani frumosi. Pe afara si pe dinauntru. Pentru ca si muzica noastra se preteaza cumva. Atrage un anumit tip de oameni. Unii care stiu sa gandeasca si sa simta singuri. Libertatea porneste de la o gandire libera. Si, atata timp cat suntem liberi in interiorul nostru…
Azi lansam si al zece-lea disc din cariera. Sageata spre cer. Are 11 piese albumul asta nou. Nu va spun despre ce e vorba. Dar cred ca e despre…voi, despre noi…despre viata, libertate, iubire in toate formele si fetele ei. De la copilarie la criza de 40, sa invatam sa traim, sa iubim, sa fim…oameni si sa ne acceptam chiar si demonii, dar sa nu ne fie frica sa ne acceptam si ingerii din noi. Ca uneori asta e cel mai greu de acceptat. Ca putem fi si buni.
Astazi va asteptam la Green Hours de la 19.00 sa va…cantam. Sa ne bucuram impreuna. Am facut 18 ani si avem si al zece-lea disc. La multi ani, la multi ani si voua. Multumim.
Pun aici si cel mai nou clip.

at the end of the day

we haven’t spoken in a while. You and I. How have you been? How have we been. Or i? I live day by day. Minute by minute, trying to be the best version of myself every second. Do i succeed? Sometimes. Because other times i’m just a “flawed human i guess” We all are. But you can’t blame anyone for trying. And i try. Sometimes i’m perfect. Sometimes i’m perfectly imperfect. Sometimes i hope. But sometmes i lose faith. Sometimes there is a vail covering my eyes and i can’t see. Sometimes they shine, they laugh. Sometimes i’m alone. Sometimes i’m with people. Sometimes i’m just lonelly. But sometimes i’m not. Sometimes i worry. But sometimes i don’t care. I’m only human i guess. Sometimes i’m a rockstar, but sometimes i’m just another face in the crowd, staring at…life. Sometimes i dream. Because sometimes i sleep. Sometimes i dream with eyes wide openned. Sometimes i sing, i write, i feel. Many times i feel and sometimes i think. sometimes i think about some times.
Sun rises, sun sets. But at the end of the day…i…you know

liniste

Zi lunga. Extrem de lunga. Dar am avut timp sa fac un dus. Multa treaba si ceva probleme cu masina. Un drum. O carte. Niste muzica. Apoi niste filmari. Un pic de superficial in noi toti…nu strica uneori. Sau, mai stii? Condus noaptea. Oprit la benzinarie. Luat doua beri. Destul pentru mintea mea obosita. Tigara, calculator, bere…un pic de liniste? Poate. MI-e lene si sa ma culc:)) As vedea un serial. Dar parca imi place uneori cum se oglindesc ochii mei in mine. E liniste. Foarte liniste. Pot gandi. Pot simti. In galagia din jur uneori nu ai timp sa…taci un pic. NU ai timp sa te gandesti la lucrurile care conteaza cu adevarat. Care sunt alea? Fiecare le descopera. Mai devreme sau mai tarziu. La 30. La 40…candva. NU, nu e primul raspuns care va vine in minte acum. NU e atat de simplu. Nu! Nu tot ce contam suntem noi. Ar fi prea simplu. Prea…superficial. Shallow :))) Ma gandeam sa va zic. Dar m-am razgandit. Fiecare are drumul lui, sensul lui, cu interzis, cu cedeaza trecerea, cu prioritate, cu semafoare. Scopul poate e sa gasesti scopul. Hai la somn copii, ca maine luam cu totii gradinita de la capat. Ca iar suntem niste copii care ne prefacem ca suntem oameni mari. Wink Wnk.

Timpul

Cum zicea Mircea Eliade? Din dorinta de a salva timpul….
Dar poti salva timpul?
Ar fi usor.
Sa dai un save as si apoi sa te intorci de unde ai ramas cu mintea proaspata.
NU poti salva timpul.
Actually…
nu poti salva nimic
Oricat de mult s-ar aprinde Batsignalul..
Suntem facuti din franturi de ganduri si sentimente. Pe care incercam sa le dam copy paste sau save as. Dar, in timpul asta, hard disk-ul se deterioreaza, si, de multe ori uitam unde am ramas, uitam de unde am plecat. Deschizi usa sau o inchizi, e acelasi lucru. Te poti opri? O secunda. O amarata de secunda. Dar ce inseamna o secunda? Timpul e ca lumina. Se indoaie uneori. O secunda poate fi un an. Un an poate fi o viata. NU poti salva timpul. Oricat ai incerca. Hel, nu te poti salva nici macar pe tine. IMi place de mine acum, hai sa dam un save as si sa raman asa. Sa incremenim in varianta de noi care ne place cel mai mult, care ne hraneste orgoliile cel mai mult. Oglinda care ne place. Nu putem salva timpul. Nu ne putem salva nici macar pe noi. ce putem face? cand picioarele nu mai vor sa mearga, ochii nu mai vor sa vada, sufletul refuza sa mai simta rahatul ala de secunda care se scurge printre pleoapele noastre incruntate sau adormite. Dar stai. Stop! Opreste gandurile astea sa se duca. Pune pauza. Opreste-te. E ok. INcercam prea mult. Gandim prea mult, Simtim prea putin. Incercam sa devenim ceva si uitam ca drumul nu e spre exterior. E spre interior. Asta e calatoria. Spre noi. Iar timpul…sa curga in spate. Noi suntem eterni. Am fost aici mereu, vom fi aici si cand timpul nu va mai fi. De ce? Pentru ca suntem facuti din franturi de ganduri? Pentru ca suntem diferentiale divine? Pentru ca suntem parti din Dumnezeu si ne intoarcem acolo? Timpul e elipsoidal. Dar nu e etern. Singura constanta e zero. IUbirea…e eterna. Si elipsoidala. Se invarte asa…in jurul nostru pana suntem atat de putin orbi incat sa o facem o parte din noi.
Nu putem salva timpul
Hell, nu ne putem salva nici macar pe noi.
Nici nu e asta scopul
Scopul e calatoria asta elipsoidala si eterna catre noi.
E ca un dans
e ca un cantec
e ca un show de magie
uite-ma aici
uite nu mai sunt
uite-ma aici din nou.
Abracadabra.
Azi sunt catel, pisica…batman. oricine vreau sa fiu. Asa ne place sa credem. Dar deschide ochii. Dureaza fix….o secunda!

La multi ani, pitic

Acum 4 aniā€¦

Cine eram acum 4 ani?

E mai simplu sa zic ce nu eram. Nu eram un tata. Nu stiam ce inseamna asta. Simteam altfel lumea, simteam altfel timpul. O stea era o stea, un vis era un vis, iubeam, dar nu stiam ce e iubirea, visam, dar nu stiam ce e visul. Eram doar un om, uneori puteam sa ma gandesc doar la mine, sau doar la noi si ce putem face noi sa oprim timpul in loc macar pentru o secunda. Stiam mult, dar stiam putin. Iubeam mult, dar poate nu iubeam destul, poate nu iubeam complet. A trebuit sa apari in viata mea sa invat sa fiu intreg. Clara. Da. Clara! Am invatat sa ma las sa fiu vulnerabil si puternic in acelasi timp. Am invatat sa-mi fie frica, dar si sa va dau curaj. Nu toate lacrimile sunt rele. Nu toata oboseala te poate dobori. Acum 4 ani eram obosit. Dar fericit. Dar intreg. Si va iubeam. Mai mult decat poate iubi un om pe lumea asta, cu toate fricile adunate intr-un ghemotoc de vise aruncate spre cer ca un banut norocos cu o dorinta de mai bine. Acum 4 ani am uitat de stea, am uitat de rana am uitat de usi, am uitat de mine si m-am gandit la voi. Acum 4 ani am invatat sa iubesc. Cu totul. Acum 4 ani am invatat sa fiu puternic. Am invatat sa fiu slab. Acum 4 ani nu stiam cine sunt. Pana te-am privit prima oara. Clara s-a nascut pe 13 ianuarie 2015. La 2.20 dimineata. Dar eu m-am nascut de un milion de ori de atunci si am invatat atat de multe lucruri. E totul aici. Intr-un colt al gandului meu bun sau rau. dar gandul n-are colturi sau capete. Nici sufletul. Nici iubirea.

La multi ani pitic. Voi fi acolo, voi fi aici. Cand stelele toate vor ramane fara lumina, cand totul se va narui in jur. Eu voi fi aici. Sau acolo. Si o singura privire de-a ta imi va da puterea si slabiciunea de a nu ma pierde niciodata.

?

CIne eram acum 4 ani?

Cine sunt si am fost mereu. Eu.

2018

N-am mai scris demult pe aici, gandul meu a suferit cateva transformari neasteptate care s-au concretizat un pic altfel. As putea scrie cum a fost anul asta 2018 pentru mine. MA ajuta google, si putina memorie si …tastatura.
Am vizitat 86 de locatii, 28 de orase. Am calatorit 22.379 de km, adica am facut pe jumatate inconjurul lumii.613 km am mers pe jos.
Am baut cateva mii de beri si am fumat aproximativ 6-7000 de tigari, deci merge una in plus acum. Asa…
am vazut cateva sute de filme si seriale si am mai citit cateva zeci de carti
am compus cateva melodii noi si am scris mai multe poezii
am slabit 30 kg
am recirculat cu metroul si ratb-ul dar si cu taxiul
am mers mult pe jos
am mancat mult mai putin
am privit mai mult
am plans si am ras
m-am enervat de multe ori si tot de atatea ori m-am calmat
am redescoperti ca am prieteni
mi-am facut prieteni noi
m-am cautat si m-am regasit unde nu ma cautam
am rascolit amintiri si mi-am facut amintiri noi
am revazut Wasp
Am vazut Stone Sour
M-a plouat m-a nins si m-a batut soarele
mi-a fost frig
si mi-a fost cald
am redescoperit omul
dar si zeul
rana din frunte si steaua
am redeschis cele 4 usi
uneori le-am inchis
am plecat
dar de cele ami multe ori am stat
am inteles
dar am si fost neinteles
am semnat
am cantat
dar oare ce am invatat?

Am invatat sa inchid ochii, sa ma cunosc. Mi-am invatat limitele dar si lipsa lor. Mi-am amintit ce uitasem, mi-am reamintit care e partea frumoasa din mine dar si care e cea care uneori ma copleseste. M-au durut umerii de cat am dus lumea pe umeri uneori si m-au durut ochii de la cat am privit in oglinda. Am reinvatat sa apreciez si am reinvatat ca nimic nu e greu si chiar daca ar fi greu, fac fata. Si merita sa fac fata. Am invatat ca pentru a te intoarce trebuie sa pleci. Am invatat ca nu e indeajuns sa stai. Am fost si rational, foarte rational. NU credeam ca sunt. Am invatat sa fiu. Am invatat din nou sa nu las langa mine oameni care imi fac rau. Am invatat sa tin langa mine oameni care imi fac bine. In sfarsit…am invatat sa ma gandesc in primul rand la mine, chiar daca nu mi-a iesit aproape niciodata. Am invatat sa nu am asteptari, sa nu-mi fac sperante dar am invatat si sa fiu optimist. Am redescoperit copilul, copilul speriat din mijlocul furtunii. Care zambea. Am invatat sa las lucrurile sa se intample si sa nu mai incerc sa controlez. Si a fost bine. Uneori. Am invatat sa ma opresc. Si ma opresc aici.
Sa aveti un 2019 in care sa fiti voi. tot timpul

trilobitul din noi

Stramosul omului, trilobitul, nu avea habar ce avea sa devina peste cateva milioane de ani. El plutea, asa, in supa primordiala, fara ganduri, fara vise, fara neimpliniri, si nici macar nu se gandea cine l-a creat si in ce scop. Mai tarziu, un pic mai tarziu, cu putin ajutor din afara sau nu, a aparut pe planeta o creatura ciudata, care fata de celelalte a inceput sa vrea sa-si faca viata mai buna. Nu mai era in supa, a incercat sa-si faca propria lui supa. Sa o modeleze, sa o transforme in sine insasi, pana va deveni oglinda tuturor aspiratiilor lui. Putin se gandea, visatorul, ca asta il va transorma si pe el. Atat de mult, incat, zeci de mii de ani mai incolo, nici n-a mai cautat raspunsurile in sine, ci in exteriorul lui. El nu s-a mai intrebat: cine sunt eu? El nu a mai cautat un sens. El doar s-a intrebat, ce pot sa am? Sau nu s-a mai intrebat deloc. Pana si iubirea a externalizat-o, a scos-o din interiorul lui, a agatat-o in piata publica si…nu s-a mai uitat spre ea. Stramosul lui, trilobitul, parca se uita si el de pe margine si dadea din cap spunand: tineretul din ziua de azi ntz ntz ntz.
De fapt trilobitul ar fi fost mandru, daca ar fi avut ganduri sau sentimente, sau macar voce, pentru ca, omul asta nou, ii semana foarte mult.

Next page →
← Previous page