Sunt tot felul de discutii despre cum s-a schimbat Vama Veche. Eu inca ii simt aerul in plamani, vantul prin plete si valurile in urechi. Dar poate eu iubesc altceva la Vama Veche. Poate…
Am descoperit-o in cantecele lui Chirila intai. Dar nu ajunsesem niciodata acolo. Iubeam Cap aurora pe vremea aceea, o statiune frumoasa, mult mai linistita si destul de pustie.
In 2003 era sa cantam (Tapinarii) la primul Stufstock. Dar cum colegul meu era plecat din tara, nu a fost sa fie. In schimb am vrut sa vad locul si fetsivalul si sa scriu despre el. Lucram la National la ziar. Asa ca am plecat cu colegul meu Florin Ghioca in Vama Veche.
Trenul a mers greu, pe drum ne-am deprimat nitel din cauza unei vesti proaste, microbuzele au mers parca si mai greu si am ajuns in Vama dupa recitalul lui Florin Chilian pe care voiam sa-l prindem. Am intrat intr-o lume cum nu mai vazusem pana atunci. O lume in care parca timpul statuse in loc. Ma simteam oarecum ca la zilele Bucurestiului, unde pravaliile aveau nume ca pe vremuri. Am cautat sa ne vedem cu iubi, ne-am vazut si apoi am cautat o chitara pe plaja ca aveam amandoi chef de cantat. Am gasit. pe plaja, unde m-am si reintalnit cu un prieten cu care facusem Tribute to Black sabbath. Bine, ne-am recunoscut dupa vreo ora, ca era intuneric bezna.
Am stat toata noaptea in gasca pe plaja si am cantat la chitara. Zorii ne-au prins tot cantand. Dupa aceea am zis sa mergem pana-n Mangalia sa luam ziarul sa vedem ce articole ne-au mai aparut. Florin a adormit in microbuz si si-a uitat aparatul foto. Care dus a fost.
Mai tin minte si cum ne-am dus la chiosc am scos legitimatiile si am intrebat: “aveti cumva ziarul asta?” :))
Ne-am intors in Vama si ne-am plimbat pe plaja. Eu m-am vazut cu cineva si am dat o fuga pana-n Neptun sa luam doi prieteni. Apoi ne-am intors.
Tin minte ca am vrut sa mancam la mitocanul (actual Lyana) si a durat atat de mult comanda incat am pierdut inceputul stufstockului.
Dupa aceea am stat toata noaptea la festival. In fata scenei. Cred ca a fost prima data cand am vazut Luna Amara, sau Urma. Urma de fapt parca acolo s-au si format. Au cantat spre dimineata.
Ziua s-a incheiat tot cu plimbari si ceva bere la draft.
Am ajuns in redactie rupti de oboseala. Am scris articolul in vreo ora si ceva, cu pauze multe de gandire.
Am revazut Vama pe 1 mai 2004. Am plecat cu personalul cu oprire in Buzau. Ingrozitor. Am trecut intai prin cap aurora, am mancat ceva si am mers pe jos pana-n Mangalia.
Directia Stuf pe plaja, stat la bere si discutii. Multumiri forumistilor Vama Veche si Tapinarii ptr cortul oferit ptr cateva ore de somn. Vama era inca salbatica. Dupa stuf nu mai era nimic, si spre BUlgari, Corsarul era destul de stingher.
Noaptea am stat la foc si am cantat la chitara. apoi acasa
A urmat momentul deschiderii CLubA-ului in Vama veche, cu Papa la Soni. A fost cam scurt atunci, dar a fost primul concert in Vama Veche. scurt ptr ca am plecat in noaptea aia spre Bucuresti, dupa concert.
In anul ala am fost totusi de multe ori in vama. eram in suferinte, asa ca tot fugeam de acasa. De multe ori cu prietenul meu Aditza, cu stat pe plaja cu chitarile, cu baut bere la the Jack si cu dormit in masina.
Si am si cantat de vreo inca 3 ori in Vama. La stufstock2, primul nostru concert mare, cu plaja plina. si inca de doua ori la Cluba papa la soni.
In 2005 am facut si pastele si 1 mai in acelasi timp, am descoperit si grota din LImanu, au inceput sa se construiasca tot felul de cladiri. Am fost si cu cortul si am realizat ca cel mai mult in vama nu dai pe cazare sau mancare ci pe wc-uri, asta daca nu esti nesimtit si faci pipi in mare.
Faleza, drumul catre 2 mai pe plaja, si acel aer, acea libertate. Si am si cantat bineinteles de mai multe ori. S-a deschis clubA vama veche in alt loc, pe locul actualului Goblin. ohooo ce concert a fost ala.
Intre timp, an de an Vama s-a schimbat pentru unii, a ramas aceeasi pentru …mine.
Vama nu e formata din cladiri si alei, nici macar din cele cateva cluburi care au schimbat muzica. nu e formata nici macar din petrecerile la Stuf (la care nu ma duc), nu e formata din betii. din drogatii cersetori, din putinii manelisti, din scandalagii, din punkerii care faceau focul din rucsacii altora. NU e formata din sezlonguri, sau noile hoteluri de lux, sau din aglomeratia de noaptea. NImic din toate astea nu inseamna Vama Veche. E formata din mare, vant, plaja, faleza, pescarusi, libertate, iubire, amintiri, oameni visatori, si oameni care inca mai simt. Din cateva locuri frumoase cum nu gasesc nicaieri, unde te [poti inca plimba, inca asza pe plaja, inca inota printre cele mai frumoase valuri. Inca simti vantul in nari si acel sentiment frumos pe care numai vama a reusit sa mi-l dea.
Suntem in 2011, am cantat iar de cateva ori, am fost iar de cateva ori bune, si uneori gandul meu e inca acolo, la clatite, la plaja, la mare la linistea de dimineata cand toti betivii dorm si stuful e pasnic.
ne vedem la anul.
salut
m-am tot gandit si eu la acest subiect. ideeile mele se intersecteaza cu ale tale uneori. intr-adevar, vama veche, este un loc aparte pe litoralul romanesc de care mi-e dor uneori. dar nu stiu daca mi-e dor de ceea ce vreau eu, de unele experiente frumoase pe care le-am avut la vama veche sau mi-e dor pur si simplu de locatia actuala. in fiecare an vad schimbari in vama. unele bune, altele rele, dar de fiecare data incerc sa regasesc ceva. sa regasesc ce mi-a placut “data trecuta” si mi-e din ce in ce mai greu sa regasesc unele chestii. ziceai ca vama e formata si din oameni. poate ca asta e problema unora (si poate si a mea). sunt oameni noi in vama. nu spun ca e ceva rau… e normal. dar eu scanez fetele oamenilor pe plaja in cautarea celor de altadata. erau oamenii cu care stateam la bere, cantari si ma salutam… pe unii nu am stiut niciodata cum ii cheama. pur si simplu ii revedeam pe acolo.
imi amintesc ca la un moment dat eram singur pe plaja si vroiam sa intru in apa si nu aveam cui sa las lucrurile in grija. am aruncat o privire pe plaja si l-am vazut pe un tip pe care “il stiam” (nu stiam cum il cheama dar stiam ca merge cu 104 la serviciu si il mai vazusem prin rockoteka din club a si din fire). m-am dus la el si l-am rugat sa aiba grija de lucrurile mele.
sunt amintiri… chestii marunte, care raman imprimate in memorie.
timpul a trecut si nici eu nu mai sunt asa des la vama iar oamenii imi par mai straini acum. probabil ca asta e si senzatia multora care dau vina pe vama. de fapt e instrainarea lor de evolutia din vama.
era un articol zilele trecute intr-un ziar in care se spunea ca acum majoritatea vizitatorilor din vama sunt posesorii de iphone-uri si vor cocktail-uri in loc de bere. asa o fi. voi vedea la anu (sper).
fain articolul. Intradevar, depinde ce vrei sa vezi, ce vrei sa auzi, ce vrei sa simti. asta cred ca e valabil in orice locshor in care vrei sa te cu tine. Odinioara am trecut de cateva ori prin vama si am gasit-o neprietenoasa cu apucaturile mele, eram tarat sa merg in discoteci si alte mizerii. Anu ce trecu deja, am descoperit vama veche asa cum mi-a placut mie sa o vad, pana la urma, multi vad locuri in prisma povestilor, de data aia (adica anul trecut) m-am dus in vama cu mintea goala si am trait minunat toate momentele asa cum le era rostul, asa cum mi-am dorit eu. nu mai caut parri despre locuri in alte parti, ma voi duce eu sa traiesc acolo sa conturez locurile pe placul meu, prin urmare, cum bine zici, vama e neschimbata ;). poate me mai vedem pe-acolo, cine stie 😛
hehe. POate:)