“can get no sleep, i miss the colours in my dreams
and i miss, and i miss the simple things”
Ca bine zicea Mani de la Urma.
And i miss..
MI-e dor sa urc scarile de la politehnica in fuga, apoi sa-mi aprind o tigara, sa continui drumul pe jos, pana la Quantic. Sa ajung la scarile alea, sa le urc, sa nu ajung pana la bar pana nu am dat noroc cu toata lumea. Sa ajung la bar si sa fie deja gata halba. Ce faci man? CE am invatat. Sa ma vad cu toti prietenii si sa-i imbratisez, acolo, la a doua casa, la a doua familie. Luni o sa merg pe jos pana acolo…
and i miss…
mi-e dor sa urc pe scena, sa fie Dan la sunet in Quantic, in zece secunde sa fie gata vocea, sa cant, sa-mi fie prietenii acolo, uneori sa urle peste mine, sau cu mine. E greu de explicat. Mi-e dor de toate scenele din tara asta, mai nou si din Anglia. DE toti sunetistii, toi managerii, toti carciumarii….toata lumea. Mi-e dor sa-mi scot dracii din mine uneori acolo sus pe scena, uneori pe o scena mai mica, printre voi, toti.
and i miss…
puiu meu, doua luni nu ne-am vazut, iar acum esti la Brasov, dar saptamana cat ai fost cu mine iar. NU exista iubire mai mare, magie mai puternica…nici nu mai pot sa scriu.
And i miss….
mi-e dor de mine
nu-s o leguma pe o canapea, poate doar sefu la bucatarie…cum zice Clara…sau poate sunt toate. Dar nu o leguma pe canapea. Poate unora le place singuri, poate unora le place sa vegeteze. Mie nu, si nu e vorba numai de iesit la plmbare. Acum o saptamana jumate am mers pe jos pana in Cismigiu si inapoi. NU, mie imi plac oamenii, mie imi place sa petrec timp si cu prietenii nu numai cu iubita. Am bere se acasa. Dar parca pe terasa are alt gust atunci cand povestesti cu un prieten. Noi artistii nu suntem facuti sa facem live-uri din sufragerie. O idee cu care nu sunt de acord. Noi suntem facuti sa ne scoatem dracii in fata voastra in timp ce voi va scoateti toti ingerii si demonii in fata noastra. Si noi sa simtim asta. HAi ca parca mai e putin. Ne vom revedea. Ne vom privi din nou in ochi, in suflete. Poate uneori ne vom si enerva unii pe altii. Ca asta e viata. Dar vom trai.
Am parasit pesterile demult. Acum zeci de mii de ani. Platon stia.
and i miss…
dar nu e bine sa miss nimic
Nu suntem singuri si nu murim singuri. Suntem noi insine in raport cu ceilalti.
Mai e putin.
Va pup
p.s. Daca am gresit tastarea, mi-e lene sa editez.
Photo by Caique Silva on Unsplash
More Stories
Curtea regelui Keltios: Vesti sumbre vin din sud – Capitolul 9
Istorie si legenda in “The winter King”.
O poveste cutremuratoare despre familie si religie: Rapito