September 19, 2021

Rockstar Radio

Profanez idei in cuvinte

Viata ca o poteca pe munte

am scris azi o poezie

Viata,

e ca o carare de munte.

O poteca.

Pentru ca viata nu e niciodata un drum asfaltat.

E un drum stramt si sinuos, cu vipere odihnindu-se la soare, cu ursi mormaind la distanta,

cu radacini iesite parca special sa te impiedici ,

sa cazi,

sa ajungi iar jos

si sa o iei de la capat.

Asa e viata.

SI ti-e foame, si ti-e sete

si f…e ceva.

DAr tu vrei sa ajungi sus, pe varful cel mai inalt.

SA stai acolo si sa privesti drumul asta sinuos de sus.

Si e sinuos, oh da!

Si nu are indicatii. Si te tot ratacesti.

Sau nu.

Unele poteci duc in jos, altele, in sus, altele, pe alte varfuri, mai mici.

LA fel de frumoase. Dar tu vrei pe varful ala. CEl mai inalt.

Si zabovesti uneori pe cate un varf mai mic, unde poti chiar gasi o floare de colt.

Pe care o iei cu tine si mergi mai departe sa ajungi sus

Pe nenorocitul ala de varf.

Si potecile te pot duce iar in jos, sau sus, sau pe alte varfurfi.

Si iar ti-e foame, ti-e sete, si parca ai f…e ceva.

Si uneori ajungi.

Ajungi pe varful ala, cel mai inalt.

Si stai acolo si te uiti in jos, la toate ranile sinuoase de jos, la toate florile de colt, la tot.

Dar ai grija.

Ai ajuns?

De aici drumul nu poate duce decat in jos.

Si stai o clipa. Si pornesti iar la drum, sperand macar sa mai ajungi pe un varf mai mic.

Si ti-e foame, si ti-e sete, si parca iar ai f…e ceva.

Dar mergi in jos.

Poate ai noroc totusi, poate cineva a ajuns acolo sus o data cu tine

si puteti zabovi acolo sau puteti sa o luati in jos impreuna.

Sau poate o intalnesti in timpce incearca sa ajunga sus. Sau poate coboara. Si poate coborati impreuna.

Dar aveti grija. Sa trageti amandoi in aceeasi parte. Ca altfel, drumul devine si mai sinuos. Si nu stii unde va duce.

Si daca ati ajuns jos.

Drumul nu poate duce decat in sus.

Ca mai sunt si alti munti.

Imagine de Enrique Meseguer de la Pixabay

Viata ca o poteca pe munte

Gunoaie – poezie

magie

Singur in…