Sala Tronului: o familie cu probleme. Capitolul 4: Sindarim

Sala Tronului lui Gramicus. Asa se continua povestea lui Sindarim din romanul foileton inceput acum ceva vreme. Este un roman fantasy. Dati click sa cititi si restul capitolelor.

Planuri de razboi

sala tronului

Oglinda se intuneca si in sala lui Gramicus. Spusese cuvintele magice. Nu era timp de stat pe ganduri. Se intoarse spre garzi si le ordona sa-l cheme pe Jormundus, dar si pe fiica lui Gehenna si sotia: Frittannia.
Jormundus se nascuse bastard, din relatia lui Gramicus cu o femeie din neamul gigantilor, Ellisia. Aceasta probabil conducea avangarda invaziei acum. Si va trebui sa se lupte cu ea.
Gehenna si Miulnus erau facuti cu Frittannia. Aceasta era o peletariana inalta, frumoasa si cu puteri magice. In afara de Frittannia, toti erau muritori. Aveau viata lunga, e adevarat. Dar erau muritori.
In sala intrara pe rand fiul, fiica si sotia.
– Ce faci tata? (bineinteles ca Gehenna glasuise prima), ce e cu toata tevatura asta? Oamenii susotesc pe la colturi, garzile se agita si tu ai o fata de parca te-a lovit, brusc, vreo masinarie complicata de-a lui Alme.
– Luati loc, spuse Gramicus, nu e timp nici de glume, nici de dezbateri inutile!
– Eu as bea ceva, spuse Jormundus, parca clatinandu-se un pic. Avea ochii rosii de nesomn si era imbracat intr-o camasa gri, cam murdara.
– Cred ca ai baut deja. Un pic cam mult. Si pare ca ai dormit in cotetul gainilor cu vreo servitoare, chicoti Gehenna, iar Frittannia isi retrase privirea scarbita.
– Baga capul intr-o galeata cu apa si trezeste-te. Gigantii au atacat Skythos. Sarmindes s-ar putea deja sa fie mort. Am nevoie de voi toti sa aveti mintea limpede. Miulnus se lupta din nord. Dar noi va trebui sa adunam o armata in cat mai scurt timp si sa plecam incolo. Ne intalnim la jumatatea drumului cu Alme si o armata de Peletarieni…
– Sincer aveam planuri mai importante pe ziua de azi, spuse Jormundus.
– Ai planuri sa-ti bagi capul intr-o galeata si apoi sa aduni oastea! Tipa Gramicus.

Discutii in contradictoriu

Blahii sunt Peletarieni?

– Nu vrei mai bine sa ma trimiti pe mine, tata? Intreba Gehenna. Cred ca sunt si mai treaza si mai potrivita sa conduc o armata.
– Cu tine am alte planuri. De ceva vreme nu stim nimic despre Blahimer. Pleaca intr-acolo imediat cu cativa oameni de nadejde. Treci te rog si pe la castelul lui Rebius si pune-l in garda. Poate chiar poate sa ne trimita spre Skythos cativa osteni. Iti voi scrie o scrisoare si catre Blahimer. Casele noastre vor trebui sa se uneasca. Are un fiu, Sindarim…
– Da, stiu, soarta printeselor. Eu vreau sa ma lupt, tata. Vreau sa lupt cot la cot cu tine. Cu tine si cu…betivul asta care deja a adomit.
Intr-adevar, Jormundus adormise deja pe jiltul sau.
– Pe mine m-ai intrebat daca vreau sa-mi dau fiica lui, cum ai zis ca-l cheama? Sindarim. Un Blah. Nu uita ca Blahii sunt primii cazuti. Primii care l-au urmat pe Enlasim. Asa li s-a intunecat parul.
– Si cu toate astea sunt Peletarieni. Blahus l-a ucis pe Enlasim si ….
– Si nu uita ca Zoth a fost tot din randurile lor, spuse Gehenna.
– Blahimer a luptat cu noi impotriva fratelui sau in razboiul cel mare. Gramicus nu accepta discutii. “e o propunere, atat. Sincer, nici nu stiu daca mai sunt in viata. Am hotarat. Treziti-l pe asta si lasati-l cu mine.
Ah, iubita ma sotie. Am o rugaminte si pentru tine. Priveste cu puterea ta peste toate pamanturile si vezi ce se intampla. Ma intereseaza si ce face tatal meu, Alme. Si revino la mine sa-mi spui.
– Te ajut cu drag, de fapt, ne ajutam cu drag. Pentru ca este pentru noi. Pentru familia noastra, pentru copiii nostri, pentru tara noastra.
– Multumesc. Acum va rog lasati-ma cu Jormundus.

Sala Tronului lui Gramicus: Jormundus

Jormundus

S-a prefacut?

Gehenna si Frittannia parasira incaperea. Gehenna ar mai fi zis ceva, dar simti ca nu era momentul.
Gramicus se uita la fiul lui. Nu era el un mare luptator si nici vreun print in adevaratul sens al cuvantului. Era destept, totusi. Cam slobod la gura si cam suparat pe viata. Dar strategiile lui au prins intotdeauna bine.
– Jormundus, trezeste-te!
Gramicus se ridica de pe tron si se indrepta spre fiul sau.
– Acum o sa-mi dai o imbratisare? Intreba Jormundus
– O sa-ti dau doua palme sa te trezesti, asta o sa fac! Of, de-ai fi si tu mai responsabil…esti fiul meu Jormundus. Ai acelasi rang si ai parte de aceeasi iubire din partea mea. Daca Miulnus ar fi fost aici ar fi stiut sa te scoata din…starea asta.
– Imi revin imediat, tata. Am auzit ce ai zis. Nu stiu daca un atac frontal ar fi bun. Nu stiu…poate doar daca Alme ar fi creat niste masinarii care sa sparga zidurile cetatii care, sigur e deja cucerita.
Si mai e ceva. Ceva care nu are sens. De ce acum si de ce nu raspunde Balhimer? Am o senzatie ca deja sunt atacati Blahii, daca nu chiar cuceriti. Si atunci, de ce sa ataci pe mai multe fronturi deodata, cu un razboi pe care deja il ai in nord? Mama nu ar fi atat de imprevizibila.Altceva se intampla aici. Pare un plan facut mai degraba sa distraga atentia. Pentru ce? Nu stiu. Dar, intr-adevar. Nu avem ce sa facem. Nu ne putem lasa descoperiti in est. Sa vedem ce zice si mama mea adoptiva. Ce vede, ce simte, ce crede. Voi aduna armata, trimit imediat nobilii sa adune steagurile. Dar as lasa totusi o mica armata si aici, in capitala, in Esagerra.

Sala Tronului: ce a vazut Frittannia?

Ce a vazut?

Frittannia

– Cam repede te-ai trezit. Te-ai prefacut oare? Ce urmaresti?
– Nu o sa stii niciodata, tata. Gata, am fugit, te-am pupat!
Gramicus ramase singur. Dar nu avu timp sa se gandeasca. Pe usa intra Frittannia si, in urma ei, Gehenna. Pareau agitate.
– Blahimer a fost ucis. Gigantii si Harghojnienii au cucerit cetatea Sutillema. Sindarim e urmarit de umbre prin padure. Ceva magic e acolo, ca nu prea pot sa ajung cu privirea la el. Keltios a convocat consiliul. In regatul lui Rebius cateva sate au fost atacate. Nici la Zeutikos situatia nu e prea roz. O mare armata se indreapta spre el. Tatal tau a…creat ceva
– Ce ar mai putea sa creeze Alme?
– Nu am vazut foarte bine. Masinarii pe roti cu sulite uriase. Una singura poate dobori un gigant. Si mai e ceva. Ceva ce par a fi…giganti, dar de metal. O intreaga armata de de-astia….
– Avem o sansa. Miulnus?
– Se lupta in nord cu gigantii. Le-a atacat frontul si avanseaza.
– Bine. Ramane asa. Adunam armata, Gehenna tu faci cum ti-am zis. Iti voi scrie scrisoarea. Frittannia tu vei ramane aici cu un contingent sa aperi capitala in cazul in care…e o capcana.
– Dar, tata…
– Niciun dar! Am Hotarat. Sper doar sa nu cadem intr-o capcana. Dar nu avem ce face. Trebuie sa ne aparam.
Nu mi-ai zis de Sarmindes, fratele meu…
– Nu am avut inima…nici acum nu am….
– Nu e timp de suferinta acum. Trebuie sa ne miscam repede, daca nu cumva e deja prea tarziu, ofta Gramicus.