Tanasisme

Radio online, concerte, stiri, pamflete, muzica, carti, filme, seriale, cronici, texte, poezii, videoclipuri

Regina neinfranta a Etarienilor. Sindarim capitolul 6

regina

Regina este personajul central al celui de-al saselea capitol al romanului foileton Sindarim. Un alt regat, condus de data asta de unul dintre fiii lui Zetikos. Si acolo va veni un pericol. Un pericol dinspre mare, un pericol din Sud. Asta ii va testa pe toti dar una dintre printese se va distinge mai mult. Si va fi cunoscuta ca Regina Neinfranta.

regina

Cetatea Insula

o mica descriere

Lillius era numele cetatii spre care ne indreptam atentia acum. Era un maret oras situat pe malul marii. Lillius insemna pamant in limba etarienilor. Era aparat de o cetate cat o insula, cu ziduri inalte si groase si doar un mic promontoriu bine aparat de turnuri si arcasi.
Practic era o insula cetate, o insula cu ziduri si turnuri inalte. Era de culoarea pamantului. Etarienii erau poporul supus regelui Etareus, fiul lui Zetikos Peletarianul cu o fata din popor.
Unul dintre cei trei fii ai lui Zetikos, a decis sa calatoreasca spre vest, singur. Supusii sai erau muritori, ca si el. Desi inzestrat cu o viata destul de lunga, era muritor. Etarienii erau un popor mandru. Aveau pelerine rosii ca focul si armuri aurii. Fix ca razboinicii fratelui sau, Hereu. Au intemeiat mai multe cetati, acolo, in peninsula. Aveau capetenii supuse unor nobili, iar nobilii ascultau de rege. Nu aveau un sistem ca Blahii sau ca Keltios. Deciziile importante erau luate de rege impreuna cu sotia si fiicele lui, dar asculta si de sfatul marelui sau general. Cam atat despre Lillius si regatul Etarienilor si cetatea insula care pazea intregul regat de atacurile din sud. Acolo era si capitala.

regina

Regele si Regina

Eganii?

Etareus isi stranse si mai tare sotia de mana si privi in zare, Iesisera pe mica plaja din fata portii si priveau corabiile care se apropiau rapid. Aveau si cateva garzi cu ei. Sotia lui se numea Diya si era fiica unui nobil de la curtea lui Keltios. Poate de aceasta avea parul atat de blond, stralucind in lumina soarelui. Aveau impreuna doua fete. Una cu parul roscat, Allia si una cu parul brunet, Brunilda. Amandoua frumoase, amandoua razboinice neinfricate. Brunilda era si foarte inteligenta si cunoscatoare intr-ale politicii.
Etareus avea parul brunet si o barba deasa. Regele si regina lui stateau si priveau in continuare, uluiti, corabiile.
Erau imbracati in alb, aveau pelerine rosii, iar armurile care le acopereau doar umerii erau aurite. El avea pe cap o coroana de aur, iar ea, ceva ca o diadema care ii acoperea partea de sus a capului. O diadema aurita.
– Incepem oare sa distingem steagurile corabiilor? Sa ne dam seama cine sunt. Intreba Etareus.
– Nu pot fi decat Eganii din Sud. Dar va trebui sa fim siguri. Corabiile sunt de razboi. Nu par prietenoase. Se apropie Generalul sau, Massus.
Eganii erau un regat urias din Sud. Eganii fusesera creati de Enlasim, atunci, demult, pentru a lupta impotriva Dragonilor. Intai i-a vrut doar supusi, dar Nkasim i-a dotat cu o minte a lor si le-a dat libertate. Erau printre primii muritori creati de cei doi frati, dar despre ceilalti vom vorbi mai tarziu. Nkasim a creat apoi nemuritorii Peletarieni, iar muritorii au aparut dupa ce Peletarienii s-au unit cu Blahii. dar asta e o poveste pentru alta carte.
Eganii formasera un puternic regat in Sud, care se intindea acoperind si invaluind uneori regatele lui Keltios, Etareus si chiar Zetikos. Erau in relatii bune in ultima suta de ani.

regina

Corabiile Eganilor

batalia

Massus veni din nou aproape de ei.
– Eganii sunt. Marite rege, e timpul sa intri in cetate. Trebuie sa pregatim apararea.
– Ma tot gandesc de ce au venit. Sunt nave de razboi. Dar poate vor pace. Zise Etareus.
– Pacea nu se face cu nave de razboi. Si nu am vazut arborat vreun steag alb. Va rog. Haideti inauntru. Sa pregatim balistele si sa punem cat mai multi arcasi pe ziduri. Chemam cat mai multi osteni si din oras. Avem nevoie de cat mai multi oameni. Sper ca mai avem un pic de timp. In cateva ore vor fi aici. Trebuie sa ne miscam cat putem de repede.
Regele ii raspunse tacand si indreptandu-se usor spre poarta. Era ingandurat. Nu avea timp sa primeasca ajutor de la fratii lui si nici de la Keltios. Dar cetatea era puternic si bine inarmata si aparata.
– Da, spuse sa ne pregatim. Si trimite oameni in oras sa-mi aduca si mai multi osteni. Deocamdata ne bazam pe baliste. Cand ajung navele in raza lor. Trageti cu tot ce aveti. Chemati-le si pe fiicele mele din oras. Vom izbandi.
Si intrara in cetate. Ce a urmat in urmatoarele ore a fost foarte multa agitatie. Oameni tipand unii la altii, ordine urlate de pe un turn pe altul, corabii venind din oras cu si mai multi osteni. Fiicele coborara din corabii si intrara in cetate. Parea ca erau pregatiti. Dar erau oare? Navele se apropiau.
Si, fix cand ajunsera in raza Balistelor acestea incepura sa traga. Unele nave de-ale Eganilor luara foc. Dar asta nu a fost destul. Corabiile Etarienilor venira dinspre oras si se angajara in lupte navale puternice. Dar Navele Eganilor erau prea multe. Putinele corabii de-ale Etarienilor fie se retrasera fie se scufundara. Se apropiau din ce in ce mai mult.

Regina si sageata

regina

Batalia din strada

lupte fioroase

Si au ajuns atat de aproape incat sa poata sa traga bile de foc spre turnuri si baliste, spre zidurile pline de arcasi, care trageau sageata de foc dupa sageata de foc. Dar zidurile luara foc. Oamenii de pe ziduri luara foc.
O singura nava se apropie de prima plaja si cu cateva bile de foc tintite bine spre poarta, reusira sa o faca una cu pamantul.
Din corabie coborara multi razboinici Egani, in timp ce, celelalte nave continua sa faca prapad asupra zidurilor cetatii. Noroc ca era ingusta plaja.
Si asa se crea o ambuscada imensa. Pentru ca din spatele portii daramate iesira Etarienii condusi de Massus. Spatiul fiind foarte ingust, nici unii nici ceilalti nu reusira sa formeze zidul de scuturi. Asa ca iesi un macel generalizat. Iesira din cetate si Allia si Brunilda. Chiar si regele si regina intrara in lupta.
O sageata bine plasata ii strapunse pieptul reginei blonde, iar imbracamintea ei alba se facu la fel de rosie ca pelerina. Regele isi lua sotia in brate si se retrase in spatele zidurilor, spre sala tronului.
Etarienii se retrasera si ei in spatele zidurilor si, astfel, batalia incepu sa se dea pe strazile cetatii. Mici armate de Etarieni construira baricade. Practic erau mai multe batalii. se bateau pe la colturi, se bateau pe strazi. Eganii reusira sa se apropie de salata tronului.
Vazand asta, Brunilda pleca si ea incolo cu cateva zeci de soldati. Soldati care vor face scut in fata cladirii.
Allia, cu pelerina in flacari, apara o straduta ingusta. Eganii erau puternici si salbatici. Allia ucise multi dintre ei. Massus se lupta si el inca pe strazile cetatii.
Era o invalmaseala de nedescris. Iar, pe poarta cetatii navaleau din ce in ce mai multi Egani

regina

Cavalerii Albi

apa

In fata cladirii principale, Eganii se luptau sa patrunda in Sala Tronului. Eroismul Brunildei ii opri pe moment. Dar auzi un tipat sfasietor din sala din spatele ei. Si fugi intr-acolo sa vada ce se intamplase.
In timpul asta Allia ajunse si ea cu niste soldati in fata cladirii si ii ataca din spate pe Egani. Massus parea coplesit si nu le mai putea face fata pe straduta ingusta pe care o apara. Cam asta era situatia in acel moment.
Eganii incercau sa-i puna la zid cum s-ar zice pe Etarieni. Si reuseau in mare parte. Impingeau si hacuiau.
Dar ceva s-a intamplat. Ceva ce pare ca le-a slabit puterea.
Din spate, de pe mare, venira corabii albe. Pe ele, oameni investmantati total in alb, cu pelerine albe.
Erau cavalerii albi. Stapaneau inelul de apa. Si se miscau atat de rapid pe apa…incat distrusera imediat fara prea mare efort navele Eganilor. Si apoi coborara inot pe plaja ingusta si incepura sa ucida Egani.
Cavalerii albi erau un ordin de corabieri, fondat de Nkasim demult, dupa razboiul cu Zoth. Erau si femei si barbati. Patrunsera in cetate. Acum Eganii erau loviti din ambele parti, asa ca stransoarea lor se subtie.
Massus isi reveni si el si incepu sa-i impinga inapoi pe Egani. Cavalerii si Etarienii incepura sa elibereze, centimetru cu centimetru, strazile cetatii.
Pelerinele acelea albe se umplura de sange si devenira oarecum asemanatoare cu cele ale Etarienilor. Dar victoria parea a fi aproape.
Nu aceasta era situatia si in fata salii tronului. Eganii sparsera cordonul Etarienilor. Allia incerca sa le tina piept si ii ucise pe multi dintre ei. Cu tot cu pelerina in flacari.
Dar un Egan urias reusi cu un topor sa-i sparga coiful si sa-i despice frumosul cap roscat. Care deveni si mai roscat.

Regina si-a insusit coroana

regina

Regina Neinfranta

a Etarienilor

Allia printesa de foc nu mai era. Iar Eganii patrunsera in Sala Tronului. Acolo ii astepta o mare surpriza. In prag statea Etareus, fiul lui Zetikos, cu doua sabii uriase in mainile sale. I minjlocul incaperii, Brunilda isi tinea mama in brate. Mandra Regina Diya murise de la sageata primita in piept.
Sageata fusese probabil si otravita. Ca parca prea repede… Acela fusese tipatul sfasietor. Era Etareus, iar fiica fugise in ajutorul lui.
Se incinse o batalie ca in povesti. Eganii erau multi. Dar si Etareus era maret. Si ii ucise pe multi dintre ei si destul de rapid. Dar de undeva din spate, un Egan arunca o mare sulita care i se infipse in piept. Si Etareus cazu. Atunci se ridica si Brunilda de la capataiul mamei ei. Si scoase sabia din teaca.
Pe strazi, cavalerii si Etarienii reusira sa elibereze cetatea si sa ucida, centimetru cu centimetru, aceasta amenintare straina.
Mai erau cateva zeci in fata cladirii principale, dar reusira, fara prea mare efort, sa-i infranga.
Astfel, cavalerii si Etarienii in frunte cu Massus patrunsera, si ei, in Sala Tronului.
Ce gasira acolo a fost povestit secole de-a randul si inflorit de la an la an si de la om la om. Printre mormane de egani ucisi, printre atata sange scurs pe podea, printre toate astea trona Brunilda. La picioarele ei zaceau multi Egani ucisi, dar si cativa care i se inchinau si se predasera. Brunilda luase de pe capul tatalui ei coroana si si-o pusese pe cap.
In pragul usii statea Massus, parca blocat, parca vrajit. Dar se apropie de Brunilda si aceasta se lasa sa-i cada in brate intr-un moment de maxima vulnerabilitate. Si incepura sa planga. Amandoi.
Cavalerii ii luara prizonieri pe Egani. Trebuiau sa se lamureasca de niste chestii.

Tanase adrian

  • https://a5.asurahosting.com:7120/radio.mp3
  • Rockstar Radio
  • Radio

Verified by MonsterInsights