Trei nobili conduc regiunea strajerilor. Sindarim si Anlasil ajung la cetatea Tellima. Aceasta este aparata de alta cetate si doua poduri uriase.
Insula
Muntele
Anlasil si Sindarim vasleau acum inspre vest, in susul fluviului. Numele lui era Istra. Cei doi vasleau in tacere, umar langa umar, cot la cot. Sindarim inca se intreba ce era cu Anlasil si de ce nu voia sa-i spuna despre bunicul lui, Blahus. Stapanea bine inelul timpului si se misca mai repede decat orice cavaler negru. Se gandi o clipa ca ar fi chiar bunicul lui. Dar, nu i-ar fi spus, oare?
In zare se vazu o mare cetate alba, in varful unui munte. Iar muntele se afla pe o insula. Muntele era o insula. Castelul avea 4 turnuri mai mici si unul mai mare. Avea o intrare ingusta, tot prin apa, unde nu intra decat o barca mai mare. O data intrat acolo erai supus unui continuu tir de sageti. Apoi era o poarta. Cetatea era marginita de doua poduri care blocau accesul corabiilor mai departe de insula. Podurile se uneau cu doua maluri ale deltei in stanga si dreapta. Puteau fi coborate sau ridicate dupa vrere, dar nu se putea ajunge la ele de pe niciun mal. Bineinteles ca erau strajuite de sute de arcasi si chiar baliste.
– Asta e Tellima? Intreba Sindarim
– Nu, asta e fortareata care pazeste cetatea Tellima. Aceea nu se afla pe vreo insula. Si Tellima este bine aparata. Dar, ca sa ajungi acolo, trebuie sa treci de asta. Ceea ce e un lucru bun! Gandi cu voce tare Anlasil. Va trebui sa intram prin intrarea aceea ingusta. Garzile ne-au vazut deja si nu reprezentam niciun pericol. Acum o sa anuntam prezenta si a celor care vin in urma noastra.
Dn cetate se auzi un clopot si barca celor doi tovarasi de drum intra prin intrarea ingusta. In stanga si in dreapta se vedea arcasi cu arcurile pregatite. a
In interiorul fortaretei
garzile
Barca ajunse in fata unei porti. Un mic promonotriu era pazit de trei garzi imbracate in armuri negre si coifuri negre pe cap. Aveau pelerine negre. In fata celor trei Blahi se afla o frumoasa razbonica cu parul lung si negru. Avea o armura care ii acoperea umerii si torso-ul.
– Bine ati venit in fortareata. Spuneti-va numele si ce treburi aveti pe aici. Numele meu este Almuna.
– Eu sunt Sindarim, fiul lui Blahimer, fiul lui Blahus. O sa va asteptati zilele astea pe aici sa treaca aproape toata Blahia. Urgie mare vine din est. Au cucerit Sutillema si mi-au ucis tatal. Cerem trecere libera catre Tellima.
– Iar eu sunt Anlasil, sunt un cavaler negru. Am venit sa ajut. Sa va asteptati macar sa vedeti pe cer un inorog. Va fi Vitallia, razboinica sefa a vanatorilor.
– Sabia incrustata de la braul lui Sindarim dovedeste cine e. Haideti inauntru sa tinem un mic sfat, apoi probabil va voi da alta corabie catre Tellima. De data asta nu veti mai pleca singuri, este bine ca cei din Tellima sa vada o corabie de-ale noastre. Asa e procedura pe aici.
Poarta cea mare din metal se deschise, garzile se dadura la o parte si cei doi intrara in cetate alaturi de frumoasa gardiana. Patrunsera printr-un coridor lung flancat de garzi de o parte si de cealalta.
In capatul lui astepta o femeie roscata la par, ceea ce starni curiozitatea lui Sindarim. Nu mai vazuse Blaha roscata. Almuna observa imediat.
– Ea este Ardosa, este muritoare. Ea si cele doua surori de-ale ei sunt fiicele mele. Tatal lor este si el muritor si il veti cunoaste. Am decis impreuna sa locuim aici decat pe taramurile lui natale. A fost un nobil de-ai lui Rebius. Spuse Almuna.
Trei surori
- Am trimis vorba si la Rebius si speram la un ajutor si din partea aceea. Pana atunci trebuie neaparat sa ajungem in Tellima si sa ne pregatim de invazie. Ce invazie, macel. Spuse Sindarim.
- Stii ca vor trebui sa aiba loc alegeri. Daca ai sabia la brau inseamna ca tatal tau a fost ucis. Suntem o tara fara rege, deocamdata. Va trebui sa alegem 3 nobili ai regelui si apoi regele. Si abia apoi sa luam o hotarare.
- Ne vom intruni. Pana atunci fiecare cu regiunea si castelul lui.
Ardosa se apropie de ei si ii saluta ceremonios. Se intelese din priviri cu mama ei si le facu semne sa o urmeze. Ajunsera intr-o sala ca de consiliu, cu o masa mare pe mijloc. Acolo stateau inca doua fete roscate, un barbat brunet si inca o femeie bruneta care semana cu Almuna. Undeva intr-un colt statea un gardian mai inalt decat restul. Una dintre fetele roscate avea o masca care ii acoperea fata. Un coif cu doua coarne. Dar I se vedea parul.
- Fetele astea doua roscate sunt surorile Ardosei: Bethamena si Lekasa. Bethamena este cea cu masca. A suferit niste arsuri pe fata cand eram la curta lui Rebius si au atacat gigantii. Femeia bruneta este sora mea Asmuna. Barbatul este sotul meu Alabastus. Si acolo in colt se afla seful gardienilor. Cel mai de incredere Blah de-ai nostri. Povestiti-le si lor vestile cele noi. Cat puteti de detaliat, dar pe scurt. Si vom lua impreuna o hotarare
Sfatul
muritorii
Continuara sa vorbeasca. Sindarim le povesti in detaliu tot ce patimise de la atacul gigantilor. Cand ajunse la oamenii dragon fu intrerupt brusc de Alabastus.
– Nu am auzit de asa ceva. Nu fac parte din creaturile inventate de Enlasim. Am auzit in schimb de cavalerii dragonilor, care stapanesc inelul de aer. In rest, dragoni. Ma pune pe ganduri problema asta. Poate doar prin magie. Ar putea fi chiar fostii cavaleri. Vom intreba preoteasa cand vom ajunge la Tellima. Daca este asa, e un pericol si mai mare cel care vine din est. Continua-ti povestea te rog.
Sindarim isi continua povestea si o si termina. Toti cazura pe ganduri.
Prima care deschise gura a fost Almuna:
– Plecam spre Tellima. Noi, familia noastra, impreuna cu cateva garzi si Anlasil si Sindarim. Kharmunius tu vei conduce cetatea de acum incolo. O sa ridici podurile ca sa aiba pe unde trece sutele de corabii de-ale vanatorilor. Banuiesc ca Rebius sau pe cine va trimite Rebius vor veni prin munti. Iar calaretii din sud. Dupa ce vor trece si ultimii dintre vanatori, lasam podurile la loc si punem garzile la loc.
– Dar voi de ce veniti? Intreba Sindarim
– Am prefera sa fim acolo, unde se vor lua deciziile. Tellima este in grija noastra de cand am decis sa ne intoarcem aici. Spuse Almuna.
Kharmunius incuviinta si mai ramase cateva minute de vorba cu Almuna pentru restul detaliilor. Intre timp Ardosia ii conduse pe Anlasil si Sindarim intr-o alta sala unde le spuse ca vor pregati o corabie sa-i duca in Tellima si, daca pana atunci, nu vor ceva de mancare. Sau de baut.
– Vom manca acolo, ca e aproape, spuse Sindarim.
Nu mai dura mult si in corabie erau de acum Anlasil, Sindarim, Almuna, Asmuna, Ardosa, Alabastus, Bethamena, Lekasa si inca patru garzi.
Trei nobili
Capitala Strajerilor
cei trei
Corabia se indrepta usor spre Tellima. Vazura din zare cetatea. Arata ca fortareata de mai inainte, dar mult mai mare si pe un munte si mai inalt. Avea si mai multe turnuri, iar intrarea se facea pe la baza muntelui . Acolo era o plaja maricica si o poarta care dadea intr-un tunel. In partea stanga a cetatii se vedea totusi cum muntele cobora spre un platou imens care dadea spre dealurile din jur. Apa parea atat de mica acolo incat nu se putea ajunge vreodata cu corabiile. Platoul mai era aparat si de doua turnuri ale cetatii dar si de cateva turnuri puse de-a lungul lui, spre apa. Pe partea cealalta a platoului era o padure deasa.
In timp ce corabia se apropia de port, simtira o pala de vant deasupra capetelor si se uitara in sus. Acolo era Vitallia calare pe inorog care se apropie de ei doar sa le spuna:
– Am ajuns. In urma mea sunt corabiile vanatorilor. Ma intorc sa-i ghidez. Toate celelalte asezaminte se golesc si ele si vin. Ati facut bine ca ati ridicat podurile. Eu voi ghida toate navele sa nu fie probleme. Anuntati si voi in Tellima ca cine vine cu mine e prieten, nu dusman. Ma intorc spre ai mei.
II facura cu mana si isi continuara calatoria. Oprira corabia si o priponira bine in port. Imediat venira garzi sa-i insoteasca, dar se linistira cand o vazura pe Almuna cu ei. Mai si recunoscura semnele de pe sabie. Asa ca deschisera imediat portile. Aceste garzi inalte cu armuri negre si cu parul negru falfaind in vant ii condusera intr-o sala. Sala era plina de razboinici, preoti dar si tot felul de dregatori. Era curtea capitalei strajerilor. Iar Palatul era atat de frumos., In capatul salii stateau cei trei.
Trei pentru Tellima
Trei blahi inalti. O femeie imbracata in alb, cu doua coarne prinse de parul ei negru frumos, Un barbat cu barba si parul lung imbracat in armura si altul cu parul tuns scurt.
. Ei erau cei trei nobili care conduceau regiunea strajerilor preoteasa Hurena razboinicul Ardomir si administratorul Baiomir
- Ce vesti ne aduci Almuna? Intreba Hurena.
Si Almuna incepu sa povesteasca
Tanase adrian
More Stories
Pe mare cu zeii si oamenii. Sindarim capitolul 12
Madame Web, Superman, Zorro si The Boys, o cronica
Candidat perfect si punctul g doar in filme mai gasesti