Tolkien este autorul pe care l-as pune mereu in capul listei. Da, imi place genul sf si genul fantasy. A nu se confunda cele doua. Am vrut sa fac un mic top, bineinteles ca imi plac mult mai multi autori, si ca, sincer, nu prea mai am loc in biblioteca, dar am vrut cat de cat sa aduc un omagiu acelora care mi-au umplut zilele si noptile in copilarie, adolescenta, tinerete. As vrea sa am mai mult timp, acum citesc mai mult in avion. Dulcea zabava a cetitului e importanta, iar noile generatii ar trebui sa citeasca cat mai mult. Si pe hartie.
“Faithless is he who says farewell ehen the road darkens”
Lord of the Rings
Cred ca am mai spus povestea asta. Prin 2002, parca, eram in Mangalia si am mers sa vad filmul “The Fellowship of the ring”. Pana atunci stiam putine despre genul fantasy. Citisem seria “proscrisii”, “poveste fara sfarsit”, dar mai mult sf-uri.
M-a captivat atat de mult, incat, dupa ce am primit cadou de ziua mea trilogia “The Lord of the Rings”, am stat numai in pat pana am terminat-o de citit.
Apoi am luat Silmarillion, Am luat Lord of the rings in engleza, apoi “Povesti Neterminate”, “Tales from the perilous realm”, Hobbit-ul, si chiar si Roverandom.
Este de departe autorul meu preferat. M-a inspirat enorm si a creat o intreaga lume cu limba, descrieri detaliate si personaje extraordinare. Diferenta dintre el si Martin e data de complexitatea lumilor dar si de diferenta atat de bine conturata dintre bine si rau. Dintre el si C.S. Lewis e data de “alegorie”. Chiar daca mie mi se pare ca si Tolkien a folosit alegoria
Tolkien vs Martin?
“Never forget what you are, for surely the world will not. Make it your strength. Then it can never be your weakness.”
A song of Ice and Fire
Si cu George R.R. Martin treaba a inceput tot cam la fel.
Dupa vizionarea primului sezon din Game of Thrones, am cumparat toata seria pana la “A dance with Dragons’ Si am citit-o pe nerasuflate.
Am scris si un articol. Apoi a aparut si “A dance with Dragons” si am tot asteptat si astept “Winds of Winter.
Intre timp s-a terminat si serialul, Am citit si “Lumea de Gheata si Foc” dar si “Foc si Sange”, asa ca sunt in tema cu orice sezon nou ar mai aparea din “House of the Dragon” Si astept “Winds of winter pentru ca scenaristii s-au indepartat de carte, cartea e mult mai complexa, dar stiam ca finalul ar fi acelasi. Martin zice ca…e usor diferit. Ce sa zica si el?
Tolkien? Pascal Bruckner si Chuck Palahniuk
“Dar cu complexul lui Oedip ce facem? latra un psihanalist. Cum isi va împlini triangula?ia oedipian? daca ramane prins in maica-sa?”
Copilul Divin
Of, Copilul Divin, carte citita mult inainte de Martin si Tolkien. Mai mult, In adolescenta, daca nu chiar in preadolescena. Alaturi de “Luni de fiere”. Copilul divin mi-a zguduit lumea. “Luni de fiere mi-a zguduit instinctele. Nici nu eram la liceu, sau intram la liceu. Cinismul ala era bestial pentru un adolescent. Ca asa era varsta. Ceva mai tarziu l-am descoperit si pe Chuck Palahniuk. Si mi s-a parut cam la fel. Dar nu mai zdruncina nimic. Aveam 24 de ani.
Tolkien? Manfredi vs Cornwell.
“Bernard Cornwell descrie scenele de batalie mai bine decat orice alt autor pe care l-am citit vreodata, clasic sau contemporan”.
George RR Martin
Am inceput cu Manfredi. Valerio Massimo Manfredi. Un arheolog care a scris genul asta de fictiune istorica.
Multa istorie, ceva fictiune. Romane bine scrise, despre Alexandru cel Mare, Cezar, Dar si Ulise, Aeneas, Razboiul Troiei.
Unele in prezent cu legaturi in trecut. Dar majoritatea acolo, in trecut, teorii istorice personale combinate cu istorie adevarata.
Apoi l-am descoperit pe CornWell.
Seria “The last KIngdom. Care in romana nu se mai gaseste de la volumul 8.
O sa iau in engleza, Asta e, Litera. Fictiune istorica, personaje inventate care spun povesti reale sau usor romantate.
Imi place istoria. Mai ales cea antica si medievala. Asa ca imi plac si acesti doi autori.
Bergler vs Brown?
“E un model aici. Observi? O sinusoida. E ca si cum cineva ar scrie cu profesionalism un scenariu de film. Un maestru al suspansului. Dupa ceva grav si serios vine ceva neasteptat, comic. Actiunea are intotdeauna tendinta sa se grabeasca spre sfarsit, dar daca se grabeste prea tare, publicul e dezamagit. Asa ca trebuie sa introduci de fiecare data niste elemente responsabile cu amanarea rezolvarii problemei. Niste factori perturbatori, retardanti.”
Biblia Pierduta
Cred ca scrisesem mai devreme, in alt articol, ca Igor Bergler e un fel de Dan Brown dar mult mai bun. E si Normal. Americanii nu au profunzimea europenilor. Asta e. Dar este acelasi tip de roman. Istorie combinata cu mister si teorii “nastrusnice’. De citit cu luminile din minte aprinse. Amandoi autorii. dar mai mult pe Bergler. Ba nu, pe amandoi. Si nu cred ca mai au nevoie de vreo prezentare
“De ce te face asta la fel de rau ca oricare vampir? Nu exista gradatii ale raului? E raul cumva o prapastie periculoasa in care cadem dupa primul pacat, prabusindu-ne in adancuri?”.
Interviu cu un Vampir
MI-a parut rau sa aud de moartea autoarei, acum ceva timp. Mai avea multe de scris si de spus.
In stilul asta literar au incercat multi si multe. Ma refer la young adult de-asta cu “bampiri”.
Au incercat. Mamica lor a ramas Anne Rice. Care nu numai ca a creat o intreaga lume si mitologie in jurul “bampirilor”, dar chiar si intre seriile ei de carti erau ite intretesute bine.
Acum e si un serial pe tv din seria “Vrajitoarelor” si incearca sa si reinnoiasca “interviu cu un Vampir, dar meh.
Nu-mi place mie cu Lestat de culoare.
Filmul, da. Dar si filmul e mult sub carte, iar, din seria de carti…”Diavolul Memnoch” e preferata mea. Spor la citit
Tolkien? Asimov?
“Fara sa se ridice de pe scaun, Hardin se intoarse cu fata spre soldati si le zambi. Unul dintre ei ridica arma si apoi o lasa an jos. Ceilalti ramasera ca impietriti. Salvor Hardin, primarul de pe Terminus, inconjurat de acea aura delicata, zambind plin de incredere, si in fata caruia intreaga putere a Anacreonului se naruise ca un castel de nisip, ii domina, an ciuda poruncilor pe care le urla descreieratul Regent.”
Biblia Pierduta
Si am scris ca imi placea sf-ul. Si ca imi place. Nu mai e loc aici sa vorbesc despre toti autorii de Sf care imi plac.
Ca de-asta am si facut asa in acest articol. Am luat din fiecare gen ce mi-a placut cel mai mult.
Si nu puteam sa inchei articolul fara literatura de anticipatie.
Si nu exista fara Isaac Asimov. E un fel de Ozzy al SF-ului. Glumeam. Fundatia sau Dune? Asa era pe vremea mea. Pentru mine, Fundatia, clar. Din milioane de motive. Dar cel mai important motiv? Psihoistoria. E chiar posibila. Si foarte foarte utila. Citita pe nerasuflate in adolescenta, seria Fundatiei mi-a deschis mintea. Spor la citit
Tanase adrian
More Posts for Show: Cartile lu Tanase
More Stories
Luna si miscarea Hippie. Trilobitul prajit in anii 60
Umbrela si Academia, fratii si Apocalipsa: The Umbrella Academy
Fantasy: Seria Runesword, Aventuri Magice si Sabii Legendare