Nu va mai spalati pe maini, si noi am fost bacterii

Da, nu am parut asa, ca ciupercile dupa ploaie, sau ca gargaritele in faina. Am fost intai o supa. O supa primordiala. Nu stiu daca era de vita, de pui sau de burta.
Dar acolo, in balta aia, nu aparusera nici pescarii nici pestii. De undita nu mai zic. A
colo colcaiau niste basterii. Ne-am nascut in supa unui urias. Care a uitat-o afara. Si s-a stricat. Au aparut bacteriile. Au stat ele cuminti acolo si s-au dezvoltat, au evoluat.
Asa a aparut trilobitul. De fapt, cred ca intai trilobita. Apoi trilobitul. Si trilobitul s-a uitat la trilobita si i-a zis, precum baietii de la Fara Zahar, dar parafrazandu-i: “Vrei sa fii trilobita mea?
Ea, ca nu stia prea multe, ca doar era trilobita, a zis da.
Si au stat ei asa in supa aia si s-au ingrasat si au facut si trilobiti mai mici care s-au ingrasat si ei.
Si n-au mai incaput in supa. De fapt, cred ca trilobitul, devenit amfibian a vrut sa fuga de trilobita. Dar nu a avut prea multe sanse.
Sau i-a mancat uriasul. Exegetii nu s-au hotarat. Afara din oala sau in burta uriasului, au evoluat nitel. Uriasul s-a constipat cateva milenii. Probabil, inca e constipat.
Si dupa ceva milioane de convietuire pasnica, a aparut omul. Si hop, trilobita dupa el. Asa a aparut oama.
Apoi ea a zis. Nu vrei sa incepi sa mananci si tu sanatos? Ia un mar. Si gata. S-a terminat. MIlioane de ani de evolutie s-au dus intr-o secunda.
Si am ramas acolo. Am schimbat haine, arme, tehnologii. Dar inca am ramas acolo.
Niste bacterii care se mananca intre ele. Asa ca nu va spalati pe maini. S-ar putea sa fie niste rude mai indepartate.