Bosquito a cantat la Quantic pe 7 iunie. Am fost si eu acolo si mi-a placut mult de tot. Era prima oara cand baietii au cantat la cel mai misto Venue din Bucuresti. Asa ca au facut un setlist cu piese mai rock. In principal balade. Nu uitati ca pe 20 iunie, Tapinarii sarbatoresc 23 de ani cu un concert special nonsimfonic. Bilete Aici iar cronica mai jos. Imaginile sunt generate de AI.
“Aveam o gagica grasa, care ma iubea”
Bosquito
Am ajuns la Quantic pe la 20.30, dar nu incepusera sa cante asa ca am iesit la o tigara si o bere rece. Coada nu era chiar mare la bar, ceea ce inseamna ca publicul a descoperit si barul de pe terasa din spate.
N-am stat mult si am intrat. Balade misto, foarte bine balansate, un basist vesel (mai rar) si un Radu Almasan intr-o forma maxima. De parca tocmai coborase de pe un munte de adrenalina. Cand a inceput sa cante, parea ca si microfonul se emotionase. Dar bine. Publicul? Mai mult o echipa de fotbal decat un grup de spectatori, cantand si dansand de parca ar fi fost la Campionatul Mondial de Karaoke pe Ritmuri Latino.
Dar au fost multi. Chitaristul s-a invartit la un moment dat de trei ori si a aterizat in genunchi. Ca la concertele rock alea bune. Pentru trei chestii am mers la concert. Pentru Omul Perete (super piesa), pentru versul de mai sus cu rosu si pentru “lampa o stingea” din piesa Intuneric in culori. Nu am fost dezamagit. Am stat undeva in stanga scenei, in lateral. La un moment dat am crezut ca s-a terminat concertul si am zis sa nu ies cu puhoiul. Teapa.
Au mai cantat vreo jumatate de ora. Sunet bun, Radu nu stiu ce a fact in America dar a facut bine. Si o trupa bine inchegata. Am ramas apoi pana mai tarziu la povesti cu prietenii. A fost frumos.
More Stories
Fericirea e un lucru marunt in Hardward Pub din Cluj
Maramures: la Concertul Tapinarii din Baia Mare veti Rade Sincer!
Ozn si Trilobiti: Aventuri in anii 70 cu Ozzy