Pi Patel e un tanar indian care traieste intr-o gradina zoologica. Si crede ca stie totul despre animale si religii. Un mic geniu, dar nu te lasa pacalit, are si el momentele lui de aiureala. Familia lui decide sa se mute in Canada. Asa ca incarca animalele si bagajele pe un vapor japonez, si pleaca pe mare. Ghinion, vorba lui Klaus. Vine o furtuna si scufunda vaporul.
Cand Pi se trezeste, e pe o barca de salvare, in mijlocul oceanului. Suna ca o vacanta, nu? Not really. Pe aceeasi barca e si un tigru bengalez imens, Richard Parker. Si nu, nu e prietenos si vegetarian. Cine dracu a vazut tigru vegetarian? E gata sa-l transforme pe baiat in gustare.
Ca sa nu devina aperitiv, Pi se apuca de supravietuit: construieste o pluta mica pe care se refugiaza si incearca sa se imprieteneasca cu Richard Parker, oferindu-i peste. Cumva, reuseste sa nu fie halit si chiar se imprieteneste cu tigrul.
Dupa 227 de zile de plimbat pe ocean, de prins peste si de supravietuit furtunilor, Pi si Richard Parker ajung pe o plaja din Mexic. Tigrul, cum ajunge pe uscat, dispare fara macar un “multumesc”. Pana aici a fost prietenia lor.
Ajuns in siguranta, Pi le spune povestea unor investigatori japonezi. Dar, cand acestia ridica o spranceana si nu-l cred, le ofera o varianta alternativa a povestii, una fara tigri, dar mult mai intunecata si mai trista. Desi nu stim ce e adevarat si ce nu, povestea lui Pi ramane o aventura incredibila de supravietuire si prietenie neobisnuita. Si da, este cumva o metafora la credinta. Pentru ca tu alegi ce poveste crezi. Morala ramane aceeasi.