Interbelic, Trilobitul a ascultat jazz si a vazut filme mute

Trilobitul a iesit din apartamentul lui Einstein. Si imediat s-a scuturat de praf. Bombele nu mai rasunau. Dar era mult praf. Si lumea o luase un pic razna. Intorsi din razboi cu antenuntele marite, trilobitii s-au pus pe facut copii. In loc sa mediteze la lectiile invatate din conflagratia mondiala, toata lumea parea mai interesata de cum sa danseze Charleston-ul corect si de ce culoare de palarie se potriveste cu tinuta de seara.
Printre claxoane auzei muzica Jazz din cluburi. Si parca semana un pic. Sau suntem noi rautaciosi. Rochiile erau mult mai scurte decat picioarele, dar asta nu a facut decat sa sporeasca si mai mult natalitatea.
Pe strazile aglomerate, barbatii discutau cu patos despre teoriile lor economice miraculoase. In timp ce bancile falimentau pe rand si ramaneau cu buzunarele goale. Era un entuziasm general. Politica era un bal mascat: fascismul si comunistii se intreceau sa ofere solutii simple la probleme complexe. Iar democratia se uita inspaimantata la harta Europei,prevestind un alt razboi.
Trilobitul nu facea politica. Stia din istorie ca nici unii nici altii nu aveau solutia. Sau aveau solutia dar pentru ei si niciodata pentru trilobitii de rand. Asa ca s-a dus la film. Si s-a speriat cand a vazut primul film.
A crezut ca vine trenul peste el. Apoi l-a descoperit pe Charlie Chaplin.
Si a descoperit filmele mute. Si s-a intrebat. De ce nu tace asa si trilobita mea? Asa ca si-a cumparat un pian cu care sa-i acopere trilurile ei jazz-istice. Apoi a revazut filmul lui Chaplin cu dictatorul si a simtit ce va urma. Si a fugit undeva la tara cu trilobita lui. Desi era sa o uite pe acolo ca nu o mai recunostea imbracata asa fisticihu. Si a asteptat sa inceapa razboiul Dar despre asta, in alt episod.