Jocul Mintii: Manipulare Psihologica si Lupta pentru Controlul Total

Cum ar fi sa combini Hollywood-ul cu o criza maritala si o doza zdravana de pseudo-religie? Jocul Mintii de Norman Spinrad are raspunsul. E ca un meniu la un restaurant Science Fiction. Acesta include un regizor aspirant, Jack Weller. Care incearca sa dea lovitura in cetatea filmului. Dar ce faci cand Hollywood-ul te da afara din cercul lor restrans? Singura sansa sa ramai relevant e sa devii membru intr-un cult dubios, care promite transformarea totala.
La “o bere” cu “Transformationalistii” – un fel de Scientologie mixata cu lecturi SF ieftine – Jack si sotia lui Annie se trezesc prinsi in jocul mintii (sau al portofelului). Jack vede din start ca e vorba de o schema piramidala spirituala, un fel de Caritas intelectual. Annie inghite pilula si pleaca in cautarea iluminarii. Lasandu-l pe bietul Jack cu transformarea in mana. Devenind un sot disperat si o marioneta media.
Miscarea asta transforma oamenii din simpli prosti in prosti cu licenta. Ca o facultate. Jack ajunge chiar sa regizeze clipuri promotionale pentru cult. E ca si cum ai filma o reclama la pastile de slabit, in timp ce mananci de la KFC. Dar banii-s bani, iar Hollywood-ul nu iarta!
Cireasa de pe tort vine cand Jack se joaca de-a James Bond si o seduce pe sotia lui Steinhardt, liderul cultului. Dar in loc de scandal ca la usa cortului, asistam la o negociere demna de balaceanca: Jack obtine un upgrade la cariera in schimbul tacerii, iar Transformationalistii raman liberi sa abureasca in continuare.
Jocul Mintii e un ghiveci delicios. O satira SF la adresa industriei filmului si a cultelor new-age. Unde iluziile spirituale si visele de glorie se intalnesc, se pupa si-ti iau mintile – la propriu.