Nemuritorii si muritorii isi unesc fortele intr-o lupta epica pentru a proteja regatul Sarmindes de uriasi si fortele intunecate. Aventuri, magie si onoare intr-o poveste captivanta de eroism si alianta. N-am mai scris demult la roman. Dar iata aici capitolul 5. Nu promit sa am timp sa fac si partea audio, dar oricum partea audio si video era la capitolul 8. le prind eu din urma. Nu uitati sa cititi si restul capitolelor. Imaginile au fost generate de ai.
Razboinica Gehenna si armata loiala
pregatiti sa apere regatul si sa infrunte necunoscutul
Gehenna era imbracata intr-un costum de razboinica. Statea dreapta si mandra, expresia ei furioasa fiind o dovada a hotararii ei de neclintit. Nu voia sa plece. Dar Gramicus insista. Sa ajute un print strain, sa se marite cu el. Insa ea voia doar sa isi apere tara. Sa lupte alaturi de familia ei.
Tinea o sabie in mana, gata sa se apere pe ea si pe cei la care tinea. Rochia verde pe care o purta era un simbol al legaturii sale cu natura si al rolului ei de protectoare a pamantului.
In spatele ei, un grup de razboinici se adunasera, fiecare inarmat cu sabii si topoare, fiecare pregatit sa o sprijine in misiunea ei. Erau un grup divers, cu imbracaminte diferita, dar impartaseau un scop comun: sa isi protejeze comunitatea si sa lupte impotriva raului. Si ii erau loiali Gehennei
In timp ce femeia statea, cu privirea fixata pe un dusman nevazut, mica armata din spatele ei parea sa astepte semnalul pentru a porni in necunoscut. Aerul era incarcat de anticipare, iar expresia furioasa a femeii adauga un sentiment de urgenta.
Nemuritorii muritori
In ciuda pericolelor care ii asteptau, femeia emana incredere si putere. Era o adevarata razboinica, iar prezenta ei ii inspira pe ceilalti sa stea drepti si sa lupte pentru dreptate. Impreuna, aveau sa infrunte orice provocare care le-ar iesi in cale, uniti in cautarea dreptatii si a pacii. Sa lupti pentru pace, ce absurd. Dar trebuia. Iesira pe poarta dinspre sud, fara prea multe cuvinte. Ordinele fusesera date. Si mergeau spre Blahia. Aveau de ales mai incolo daca sa treaca pe la Peletarieni sau prin tinuturile lui Getorsecus. Urma sa decida. Deocamdata mergeau spre sud
Gramicus isi trimite fiul intr-o misiune periculoasa
pentru a infrunta un dragon
La poarta de est, alta armata se aduna. In tinutul lui Gramicus, unde cei mai viteji razboinici umblau liberi, doi barbati si o femeie nemuritoare stateau uniti, armurile lor stralucind in lumina soarelui. In centrul acestui trio se afla Jormundus, aflat intr-o misiune primejdioasa: sa gaseasca un dragon infricosator care salasluia in munti. La stanga lui, Fritannia, un arcas iscusit, privea cu ochi ascutiti hotararea care invaluia aceasta aventura, in timp ce la dreapta lui statea Gramicus, tatal intelept al lui Jormundus. Ochii lui Gramicus, plini de o hotarare nestramutata, se intoarsera catre fiul sau si vorbi cu autoritatea unui rege batran:
– Jormundus, a sosit ceasul sa pleci. E o misiune primejdioasa. Trebuie sa cauti un dragon. E infricosator si isi are salasul in muntii “neinduplecati”. Avem nevoie de forta lui pentru a ne apara de uriasii care l-au atacat pe Sarmindes.”
Vocea lui Gramicus rasuna apoi cu putere si convingere, in timp ce li se adresa atat lui Jormundus, cat si Fritanniei: “Nemuritorii mei dragi, nu ne vom duce doar pentru a ne proteja pe noi, ci pentru a il apara si razbuna pe Sarmindes. Vom infrunta intunericul care umbreste acest tinut. Luptam nu doar pentru noi insine, ci pentru vietile nevinovate care au suferit si vor suferi sub picioarele gigantilor.”
Nemuritorii spre lupta
Cu un foc neclintit in privire, Gramicus isi continua discursul: “Trebuie sa pornim catre Alme, tatal meu, care a faurit niscaiva soldati din metal gigantici. Cu aceasta armata de temut alaturi, vom infrunta intunericul si vom iesi victoriosi. Fie ca spiritul curajului si al hotararii sa ne ghideze pe masura ce inaintam sa aducem dreptate fiului nostru!”
“Dragul meu tata, Gramicus,” raspunse Jormundus cu un zambet sagalnic, “Nu te teme pentru siguranta mea, in timp ce pornesc in aceasta misiune indrazneata de a vana dragonul infricosator. Te asigur ca ma voi intoarce nevatamat, asta desigur, doar daca dragonul nu va gasi ca arat mai bine prajit decat viteaz.”
Cu un ochi sclipind si pus pe sotii, Jormundus arunca o privire catre tatal sau. “Nu te teme, caci priceperea arcului Fritanniei si sfaturile tale intelepte ma vor insoti. Iar daca nu ma intorc, fii sigur ca vina va fi a voastra ca m-au bagat in incurcatura,” continua el, zambind jucaus.
“Iti promit ca ma voi intoarce cu dragonul, sau macar cu o poveste buna despre cum am scapat ca prin urechile acului de a deveni gustarea lui.” Jormundus, luand o postura eroica, adauga cu o privire plina de umor: “La revedere, tata! Ma voi intoarce triumfator sau, cel putin, viu, si cu gura mare ca sa povestesc despre dragonul infricosator si aventurile noastre indraznete!”
Si iar se despartira. Jormundus o lua singur spre Nord. Iar “nemuritorii” lui Gramicus spre Est.
Jormundus si dragonul Bechid:
Batalia epica si pactul eroic impotriva uriasilor
Dupa o calatorie lunga si istovitoare, Jormundus s-a confruntat in cele din urma cu marele dragon, o creatura veche cat insasi timpul. Fata in fata, dragonul isi atinti privirea inteleapta si straveche asupra lui, citindu-i sufletul si hotararea neclintita.
In mijlocul muntilor primejdiosi, Jormundus se lupta cu dragonul intr-o batalie epica intre magie si sabie.
Ciocnirea fortelor lor a zguduit pamantul, pe masura ce Jormundus si-a demonstrat curajul si determinarea de fier. Fiecare lovitura era plina de o forta interioara inepuizabila, iar Jormundus refuza sa cedeze in fata furiei dragonului. Pe masura ce lupta continua, el si-a activat puterile latente, stapanind elementele si chemand fortele naturii in ajutorul sau. Nici el nu stia ca e in stare de asa ceva. Apa stinge focul, Gheata opreste apa, pamantul de sub dragon se clatina si il arunca in hau. Dar supravietuieste
Nemuritorii: Jormundus si dragonul
.
Dragonul, simtind spiritul de neinvins al lui Jormundus si vointa sa, incepu sa observe schimbarea echilibrului de putere. Cu fiecare manevra priceputa si fiecare lovitura strategica, Jormundus castiga treptat avantajul, fortand dragonul sa recunoasca taria formidabila si vitejia adversarului sau. Prin maiestria sabiei si stapanirea magiei nevazute, Jormundus ramase neclintit in fata puterii coplesitoare a dragonului.
Intr-o demonstratie culminanta de curaj si dominatie, hotararea neinduplecata a lui Jormundus a infrant rezistenta dragonului, obligand bestia sa se supuna puterii sale. Cu dragonul recunoscand forta de netagaduit si conducerea lui Jormundus, confruntarea lor ajunse la o concluzie uluitoare, cand fiara odinioara infricosatoare se pleca in fata razboinicului triumfator.
Jormundus, cu o combinatie de curaj si umilinta, incepu un dialog cu dragonul, un schimb ce transcendea intelegerea muritorilor.
Nemuritorii: O conversatie
Jormundus: „Marite dragon Bechid, trebuie sa-ti spun ceva ce te va lasa cu solzii zbarliti. Sarmindes e prapadit de niste uriasi cat muntii, si nu doar ca sunt mari, dar sunt si de-a dreptul nesuferiti! Fura, distrug, si, ce-i mai rau, au un gust ingrozitor in haine. Iti spun, am vazut uriasi cu sandale de lemn si ciorapi albi. Deci, stii ca lucrurile sunt grave…”
Bechid (ingustandu-si ochii): „Si ce anume doresti de la mine, tanar glumet?”
Jormundus: „Ei bine, ma gandesc ca o armata de uriasi salbatici e greu de invins cu doar un zambet si o gluma buna, asa ca am zis sa te chem la petrecere. Avem nevoie de puterea ta straveche, de focul tau… si, daca se poate, de niste sfaturi despre cum sa fii atat de intimidant fara sa faci absolut nimic. Poate ne ajuti sa-i convingem pe acesti uriasi sa-si vada de treaba lor. Sau macar sa-i facem sa-si schimbe garderoba.”
Bechid (cu un zambet usor ironic): „Crezi ca ma voi alatura voua doar pentru ca-mi faci un compliment subtil? Sunt batran de cand timpul nu avea nume. Am vazut regate ridicandu-se si cazand, iar tu… ma chemi sa lupt impotriva uriasilor pentru un regat pe care poate nici nu l-am vizitat vreodata.”
Nemuritorii fata in fata
Jormundus: „Exact! Si tocmai pentru ca ai trait atata vreme, stii cat de plictisitoare pot fi zilele fara o mica aventura. Gandeste-te la asta: tu, un dragon impunator, eu, un erou carismatic si un pic cam trufas, luptand impotriva unor uriasi imbracati prost. Cum iti suna? In plus, castigi si titlul de salvator al lui Sarmindes. O sa sune bine in povestea pe care o vei povesti peste o mie de ani, nu?”
Bechid (cu o privire usor amuzata): „O, tanar Jormundus, esti plin de siretlicuri, dar ma amuzi. Sinceritatea ta este rareori intalnita in muritori. Si, da, recunosc ca ultima mie de ani a fost cam… monotona. Sa spulber niste uriasi nu ar strica putin echilibrul. Bine, accept. Dar sa stii, nu suport sa lupt alaturi de cineva care face glume in timp ce zboara pe spinarea mea.”
Jormundus (razand): „Promit sa ma abtin… macar o vreme. Dar daca vedem un urias imbracat prost, imi rezerv dreptul sa fac o remarca!”
Bechid (inclinand solemn capul): „Foarte bine. Sa formam acest pact. Vom lupta impreuna impotriva uriasilor si vom aduce pace regatului lui Sarmindes…
Nemuritorii la drum
Miscat de sinceritatea si hotararea lui Jormundus, dragonul stravechi zari spiritul nobil al tanarului razboinic si necesitatea urgenta de unitate in fata adversitatii. Cu o inclinare solemna, dragonul accepta rugamintea lui Jormundus, formand un pact nerostit de a-si uni destinele in lupta impotriva uriasilor ce amenintau regatul lui Sarmindes si nemuritorii.
Calare pe dragonul impunator, Jormundus si noul sau aliat zburara spre rasarit, cu inima plina de focul convingerii si promisiunea unei calatorii eroice ce avea sa rasune prin cronicile timpului. Ei pornira intr-o calatorie legendara, legati de un juramant de neclintit si manati de un scop comun: sa alunge intunericul ce plana asupra regatului.
Gramicus si Fritannia in fata urgiei uriasilor:
Strategii, legaturi mentale si amenintari din umbra”
In timp ce Gramicus si Fritannia calatoreau spre rasarit cu armata lor numeroasa, Fritannia, arcasa nemuritoare, privi cu forta gandului ei nemuritor spre rasarit si zari distrugerea devastatoare a regatului lui Sarmindes. Dusmanul inainta. Il vazu si pe fiul lor, Miulnus, impingand adanc in teritoriul inamic, dandu-le speranta si hotarare.
Gramicus (in timp ce isi priveste armata): „Deci, Fritannia, uriasii se apropie cu fiecare zi. Dar avem un avantaj – Miulnus e deja in miezul actiunii. Trebuie sa ne intalnim la acel punct de care vorbeai. Cum merge legatura mentala? Poate simti miscarile lui?”
Fritannia (inchizand ochii, concentrata): „Da, Miulnus inainteaza rapid, dar si inamicul o face. Ne coordonam strategiile, dar trebuie sa ne grabim. Daca ne intalnim exact la coltul raului Tumarth, putem inconjura fortele uriasilor inainte sa ajunga pe pamanturile noastre.”
Gramicus (cu o privire preocupata): „Tellima… zici ca Sindarim a preluat controlul asupra BLAH-ilor. Si totusi e posibil ca uriasii sa nu fie singura noastra problema. Si el s-a pregatit sa isi apere cetatea. Sper ca Gehenna sa ajunga la timp acolo.”
Nemuritorii pe drum
Fritannia (deschizand ochii, privindu-l pe Gramicus): „Tellima ascunde ceva… ceva ce noi nu vedem inca. Am auzit zvonuri despre o arma straveche acolo, un artefact de care si uriasii si Harghojnienii ar fi interesati. Sindarim s-ar putea sa incerce sa o obtina pentru a se apara. Daca Miulnus reuseste sa intarzie inaintarea uriasilor si noi ajungem la timp la punctul de intalnire, putem sa le taiem din drum.”
Gramicus (oftand): „Si acum, cu Alme si gigantii de metal de partea noastra, vom avea o sansa. Dar tot trebuie sa fim vigilenti. Nu stim inca cine e cu adevarat orchestratorul din umbra.”
Fritannia (cu hotarare): „Vom afla curand, Gramicus. Dar pentru moment, sa ne concentram pe victorie. Sa ne reunim armatele si sa oprim urgia uriasilor inainte ca Tellima sa cada si Ei sa ajunga pe pamanturile noastre. Miulnus e pregatit. La fel si noi.”
Gramicus (dand din cap, privindu-si sotia): „Atunci sa nu mai pierdem vremea. Pentru Sarmindes si pentru toate sufletele care inca mai spera.”
Nemuritorii isi maresc pasul
Si astfel, Gramicus si Fritannia isi grabira pasii, pregatiti sa infrunte fortele intunericului ce amenintau regatul lor, fiecare constient ca batalia ce urma sa vina avea sa fie decisiva pentru viitorul tuturor. Marsul lor prin padurile dese era insotit de pasii tunatori ai razboinicilor lor puternici, armurile lor stralucind sub lumina soarelui ce se filtra printre frunzele groase. Razboinicii lor, fiorosi si hotarati, marsaluiau intr-o formatie perfecta, pregatiti sa infrunte orice provocare ce li s-ar ivi in cale. Marira pasul. Si se gandira la Alme si la Soldatii lui. Dar si la puterea lui. Or fi fost deajuns. Sa opreasca inaintarea uriasilor? Si totusi ceva mult mai sinistru era la mijloc. Parea ca se tragea de timp pentru ceva, dar pentru ce?
Gramicus, Fritannia si Alme se pregatesc pentru batalia decisiva
impotriva uriasilor si fortelor intunecate
Pe masura ce Gramicus si Fritannia patrundeau mai adanc spre rasarit, l-au intalnit pe Alme, tatal lui Gramicus.
Alme era un nemuritor impunator, unul dintre primii, fiul lui Peletarius. Statea intre soldatii sai giganti din metal si masinariile colosale de razboi, emanand o aura de putere si intelepciune straveche. Soldatii sai, imbracati in armuri metalice stralucitoare, stateau nemiscati, emanand un aer inconfundabil de disciplina si forta.
Alme (cu vocea sa grava, ca un ecou din adancurile timpului): „Dusmanul nu este departe, Gramicus. Am simtit pamantul tremurand sub pasii uriasilor si am vazut umbrele lor intunecand cerul. Ei nu vor ezita sa distruga totul in calea lor. Nu mai e timp de pierdut. Alianta noastra trebuie sa fie de nezdruncinat.”
Gramicus (cu respect): „Ai dreptate, tata. Forta uriasilor e mai mare decat ne asteptam, dar impreuna putem infrunta ce vine. Cu armata ta de soldati de metal si fortele noastre unite, avem o sansa reala.”
Nemuritorii si robotii
Fritannia (privindu-l pe Alme cu hotarare): „Trebuie sa lovim cu precizie. Miulnus e deja in miezul bataliei, incercand sa distraga uriasii, dar noi trebuie sa-i invaluim si sa-i distrugem inainte sa ajunga pe pamanturile noastre. Nu ne permitem sa pierdem niciun moment.”
Alme (cu o privire solemna, gandindu-se la strategia propusa): „Miulnus e un luptator curajos, dar nu va putea tine piept mult timp singur. Daca uriasii ajung la cotul raului inaintea noastra, ne vom afla intr-o pozitie dezavantajata. Trebuie sa ne mobilizam repede si sa lovim inainte ca ei sa-si intareasca pozitia.”
Gramicus (punand mana pe sabia sa): „Atunci sa ne miscam rapid. Trebuie sa ne intalnim cu Miulnus si sa-l sprijinim. Impreuna, putem opri avansul uriasilor.”
Fritannia (strangand arcul in mana): „Vom ataca din toate partile. Miulnus va inainta spre centrul lor, noi vom flanca de pe laturile est si vest, iar tu, Alme, vei conduce armata de metal din nord. Cu o forta combinata, ii vom inconjura.”
Nemuritorii si strategia
Alme (cu un zambet sever): „Planul este solid, dar nu subestimati dusmanul. Uriasii nu lupta singuri. Sunt sustinuti de o forta necunoscuta si de creaturile lui intunecate. Trebuie sa fim pregatiti pentru orice.”
Gramicus (cu hotarare): „Nu ii subestimam, tata. Dar stim si ca nu vom lupta singuri. Nkasim ne va sprijini. Si impreuna, vom rasturna orice forta care se opune.”
Fritannia (dand din cap): „Sa dam semnalul. Armata noastra e pregatita. Ne vom indrepta spre cotul raului, iar fiecare pas pe care-l facem va fi pentru a proteja acest tinut. Pentru Sarmindes.”
Alme (ridicand mana, semn pentru inceperea marsului): „Atunci sa fie asa. Impreuna, vom infrunta furtuna ce vine. Sa pornim!”
Cu acel gest, armata imensa de soldati metalici si razboinici umani si nemuritori incepu sa marsaluiasca, pamantul tremurand sub pasii lor. Hotararea si curajul lor erau de nezdruncinat, iar alianta formata intre nemuritori si muritori parea sa fie ultima speranta impotriva intunericului ce se apropia.
Soldatii lui Alme, alaturi de fortele lui Gramicus si Fritannia, pornira impreuna, gata sa infrunte conflictul iminent fara ezitare. Pamantul tremura sub greutatea colectiva a hotararii lor, in timp ce inaintau cu o vointa de neclintit spre inima furtunii ce se aduna. Cand se apropiara de periferia Sarmindesului, tinutul era in ruina, cu ferme distruse, case rase la pamant si oameni alungati. Aceasta priveliste trista nu facea decat sa le alimenteze hotararea de a merge inainte si de a-si recuceri regatul iubit.
More Stories
Foc si Apa in regatul lui Keltios. Moartea Regelui.
Unicorn vs cavalerii dragonilor. Batalia pentru Tellima
From, Saw, Hysteria si The Watchers: Groaza si Supravietuire