Pe fundalul unei furtuni iminente, Zetikos si Iura pornesc intr-o calatorie riscanta pe mare pentru a ajunge la Brunilda. Intalnirea lor cu Nemuritorii Peletarieni adauga complexitate unei batalii deja dificile impotriva Eganiilor. Timpul este impotriva lor, iar sprijinul parintilor nu este suficient pentru a le asigura succesul. Descopera cum vor naviga prin acest univers plin de pericole in capitolul 12 din „ Romanul Foileton Sindarim”. Imaginile au fost generate de AI.
Furtuna pe Mare si Hotararea Lui Zetikos:
Cum Infrunta un Viitor Necunoscut
Corabia se misca pe valurile agitate ale marii, iar vantul purta mirosul sarat al apei tulburate. Zetikos statea la prora navei, cu privirea fixata spre apus, acolo unde cerul se inalbea si se innegrea in acelasi timp. Vantul isi facea simtita puterea, iar norii din fata se adunau intr-o masa amenintatoare. In ciuda acestui semn al unei furtuni iminente, Zetikos si Iura erau hotarati sa mearga inainte.
„Cum te simti?” intreba Zetikos, privindu-si sotia cu ochii patrunzatori. Fiecare intrebare era mai mult o metoda de a-si exprima ingrijorarile nespuse, in fata unui viitor imprevizibil.
Iura isi musca buza inferioara, dar privirea ei ramanea calma, chiar si in fata fricii. „Nu imi place ce vad in fata. Furtuna e prea aproape… dar nu putem da inapoi acum. Trebuie sa ajungem la Brunilda. Trimisesem vorba… dar oare ce o sa gasim cand ajungem acolo?”
Zetikos isi stranse pumnii la spate, simtind in aer o presiune stranie. „Ai uitat ce puteri am? Eu sunt furtuna. O voi domoli si o voi arunca, atunci cand va fi nevoie, spre Egani. In rest, asa cum ai spus si tu, nu mai e timp de intoarcere. Avem nevoie de Brunilda, de ostenii ei… de orice ajutor am putea sa gasim. Furtuna asta o vom infrunta usor. Furtuna lumii e mai greu de infruntat. Inca nu stim cu ce avem de a face si unde sunt Cavalerii Leului.”
Pe mare cu Zetikos si Iura
Privind spre linia orizontului, Zetikos adauga, „Si daca nu reusim? Daca acest plan este prea indraznet?”
„Atunci vom plati pretul,” spuse Iura cu o voce joasa, dar hotarata. „Dar nu avem alta optiune. Intreaga lume e pe cale sa se schimbe, si trebuie sa ne punem in miscare.”
Zetikos zambi usor si, lasandu-se purtat de ritmul corabiei, sopti: „Asa sa fie. Sa ne pregatim pentru orice ar putea veni. Furtuna asta nu e nimic in comparatie cu ce va urma.”
Afara, vantul se intetea, iar corabia se lasa in valuri, dar hotararea lor ramanea neclintita.
Intalnirea cu Nemuritorii:
Zetikos si Parintii Sai Peletarieni se Alatura Calatoriei pentru Descoperirea Adevarului
Corabia strabatea marea, infruntand furia unei furtuni tot mai mari. Zetikos isi intinse mana catre cer si trase un fulger in sus, ca si cum ar fi dorit sa infurie si mai mult natura. Vantul isi arata forta, dar el nu se lasa impresionat. Cu o miscare rapida, norii se despartira si furtuna parea sa se ridice, lasand loc unei linii de cer senin. Corabia inainta cu viteza, iar in fata lor, o corabie ca o silueta stralucitoare se apropia rapid.
“Cine sunteti?” striga un voce din corabia apropiata. Zetikos se apropie cu ochii incruntati si, cand vazu vasul, o uimire adanca ii cuprinse sufletul. Pe puntea corabiei aurite se aflau doi nemuritori inalti si blonzi: Peletarius si Peletaria, parintii sai, Nemuritorii Peletarieni.
Peletarius, nemuritorul blond, era puternic si inalt. Mai inalt decat Zetikos. Avea o constructie masiva si parul blond ca aurul. Imbracat intr-o armura stralucitoare, ce reflecta razele soarelui, el statea cu o postura impunatoare, dar cu o atitudine usor inclinata spre femeia de langa el. Aceasta era Peletaria, nemuritoarea blonda, o prezenta regala ce purta o coroana magnifica de aur, iar rochia ei aurie, detaliata si deschisa, sublinia frumusetea si statutul ei inalt. Ea statea pe un tron impunator, in timp ce Peletarius statea in picioare langa ea, intr-o pozitie care sugera o relatie de respect si apropiere, dar si o usoara tensiune. Expresiile lor tradau faptul ca intre ei se desfasura o conversatie importanta, poate chiar una plina de intelesuri adanci sau de ingrijorare, in contextul in care, desi erau nemuritori, viata lor era marcata de batalii si strategii.
Pe mare cu Peletarius
„Parinti…!” spuse Zetikos cu un zambet larg, dar cu o umbra de neliniste in privire.„Zetikos, fiul nostru, ce te aduce in aceste ape furioase?” intreba Peletaria, cu o voce melodioasa, dar grava, iar Peletarius privi atent spre fiul sau, ochii lor incruntati reflectand lumina palida a cerului. Si incepu Zetikos sa povesteasca. Apoi adauga.„Am ajuns prea departe… si totusi nu stiu ce va urma. Intregul plan pare o capcana, o cursa pusa pentru a ne face sa pierdem timp. Ma macina gandul ca totul ar putea fi o inscenare, o manipulare subtila. Si, mai ales, gandul ca Daber si Jiska, fiii lui Zoth, s-au intors.
Desi au fost pierduti demult. Nu stiu ce sa cred. As vrea sa am mai multe raspunsuri, dar nu pot decat sa ma indrept spre Brunilda, la fel cum am promis.”Peletarius se incrunta. „Si totusi, Zetikos, noi am plecat doar intr-o mica vacanta, dar nimic nu ne poate pregati pentru ce urmeaza. Vom merge alaturi de tine pana la Brunilda. Vom afla impreuna ce se ascunde in spatele acestei furtuni.”Privind-o pe Peletaria, Zetikos simti un fior de fericire. „Nu am crezut ca o sa va mai vad vreodata… era atata timp de cand nu ne-am mai intalnit.”„Si totusi, iata-ne aici, fiule”, spuse Peletaria cu un zambet plin de iubire. „Suntem alaturi de tine, ca intotdeauna.”Cu inima mai usoara, dar nelinistea in privire, Zetikos isi dadu seama ca drumul lor abia incepea si ca, in fata furtunii, singura lor siguranta era unii pe altii. Si vorbira intruna cat pluteau pe mare.
Brunilda si Protectia Insulei:
Intalnirea cu Massus si Primirea Calatorilor Peletarieni
Corabia se opri cu o lovitura usoara de vant, in timp ce insula aparuse in fata lor, pazita de soldati in pelerine rosii si armuri aurii. Etarienii, poporul Brunildei, isi mentineau vigilenta la marginea insulei. Acestia erau pregatiti sa apere cu orice pret terenul sacru al Brunildei, mostenitoarea regatului condus de Etareus, tatal ei. Care fusese ucis in timpul asediului cetatii Lillius.
Brunilda, fiica cea mare, isi pusese coroana, dar nu fara sacrificii mari. Atata mama ei cat si sora murisera si ele.
Peletarius si Peletaria, alaturi de Zetikos si Iura, se apropiara de mal. Atmosfera era tensionata. Cei patru erau primiti cu respect, dar si cu o mare curiozitate.
Brunilda statea impreuna cu Massus, generalul ei de incredere, un barbat mare si impunator, care ii oferea consilii dintr-o pozitie de distanta, ca un spirit protector al regatului.
Massus era un barbat masiv si impunator, cu parul brunet si pielea bronzata, semn ca viata sa fusese petrecuta in soare si razboi. Ochii sai, de un negru patrunzator, aveau o privire ferma si rece, de barbat care a vazut multe batalii si a supravietuit.
Trasaturile sale erau dure, iar fata sa purta urmele unei vieti dedicate luptei. Armura sa de un argint inchis era lustruita, iar scutul sau mare si greoi era o dovada a fortei sale. In pofida aspectului sau fioros, se simtea o loialitate de nezdruncinat fata de Brunilda, pe care o proteja cu orice pret.
Pe insula Brunildei
Brunilda, fiica cea mare a regatului Etarienilor, era o femeie de o frumusete rara, dar cu o prezenta puternica si autoritara. Avea parul brunet, lung si stralucitor, care ii cadea pe umeri intr-o mana de fire dese, iar ochii sai erau de un albastru adanc, cu o expresie hotarata. Camasa ei din piele de culoare inchisa si armura de aur reflectau un amestec de regalitate si putere, iar coroana sa de aur, simpla dar eleganta, sublinia statutul sau de conducatoare. Brunilda avea un aer de conducator nascut, dar in ochii ei se putea citi si o adanca tristete, cauzata de pierderile suferite in lupta. Era o femeie care nu se temea sa ia decizii grele, iar hotararea ei o facea temuta in fata oricui.
Pe insula Etarienilor
Amandoi aveau o prezenta impunatoare. Privirea lor combinata spunea totul despre responsabilitatea pe care o purtau, iar deciziile lor urmatoare aveau sa schimbe cursul razboiului si al destinului regatului lor. Cu toate acestea parca pe capul lui era o mica coroana. Oare se casatorisera?
„Brunilda!” spuse Zetikos, cu o voce ragusita de emotie. „Am ajuns pana aici, dar drumul nu e deloc clar. Cei din Sud, Eganii, sunt o amenintare reala. Si nu sunt singurii. Am fost atacati si in regatul lui Thrassos… avem nevoie de ajutorul tau.” Spuse Zetikos si ii povesti pe scurt deciziile si intamplarile dintr-un trecut deloc indepartat.
Brunilda il privi cu ochii patrunzatori, ca si cum ar fi incercat sa inteleaga ce se ascunde in spatele cuvintelor lui. „Stiu ce se intampla in lume… am primit vesti de la cavalerii albi,” raspunse ea cu o voce calma, dar ferma. „Dar acum, decizia e a mea. Avem doua optiuni: sa ramanem si sa ne consolidam apararea, sau sa plecam in Sud, sa-i infruntam pe Egani acasa la ei. Dar nu pot face asta fara sprijinul vostru.”
Massus se apropie si adauga, cu voce grava: „Pentru noi, aceasta este o batalie decisiva. Eganii sunt o forta redutabila, dar daca reusim sa ii infrangem acasa, vom schimba totul. Insa nu trebuie sa ne grabim, trebuie sa analizam fiecare pas.”
Decizii
Zetikos, privind peisajul insulei, se simtea nelinistit. „Nu stim ce ne asteapta, dar toate indiciile arata ca ceea ce se intampla acum este o capcana perfecta. Totul pare prea bine pus la punct pentru a fi simplu.” Parca doar vor sa ne tina ocupati. Am impresia ca marea batalie va fi in alta parte. Ma tem pentru tinutul vostru nemuritor, mama, si tata”
Iura isi stranse mana in palma lui Zetikos, iar Peletaria ii privi pe toti cu o expresie serioasa. „Voi fi alaturi de voi, indiferent de decizia pe care o veti lua,” spuse ea, sprijinind hotararea fiului ei.
Brunilda zambi usor si spuse: „Atunci sa ne pregatim. Vom merge impreuna. Nu vom lasa Eganii sa ne rapuna fara o lupta de neuitat.”
Si asa, cu soldatii Etarieni pregatiti si inimile lor unite, hotararea lor era clara: urmatorul pas era infruntarea Eganiilor, acasa la ei, intr-o batalie ce ar putea schimba soarta intregii lumi. Dar Peletarius avea alta idee.
Tensiuni pe Insula Brunildei:
Pregatiri pentru Batalia Imminenta si planul lui Peletarius
Peletarius statea pe mal, privind marea cu o privire adancita in ganduri. In timp ce discutiile dintre Brunilda si ceilalti continuau, el nu putea sa isi dezvaluie nelinistea. Era o presiune pe care o simtea in piept, un instinct nemuritor care ii soptea ca nu era momentul sa ramana in Sud. Cu un gest grav, el isi ridica capul si spuse:
„Brunilda, Massus, Zetikos… Eu si Peletaria vom pleca. Este o tacere adanca in tinutul nostru si nu pot sa ignor semnele. Urgia pare ca se indreapta spre acasa, si nu putem sa lasam tara noastra nepazita. Sindarim si Getorsecus sunt intre ei si noi acolo, dar singura cale spre templul sacru este prin noi. Nu acesta este momentul sa ne intoarcem la lupta.”
Brunilda il privi cu ochii ei patrunzatori, cautand sa inteleaga. „De ce acum? Cand totul arata ca o capcana?”
Decizia lui Peletarius
„Pentru ca ceva nu e in regula. E o tacere in tara noastra, o liniste care prefateaza furtuna. Harghojnienii nu vor ataca decat dupa ce trec de Sindarim, iar de acolo… calea va fi greu de patruns. Dar daca nu ma intorc acum, tara va ramane vulnerabila.” Peletarius facu o pauza lunga, iar Peletaria ii puse o mana pe brat, ca o tacere impartasita.
Zetikos se apropie de tatal sau, cu ochii inclestati, dar cu o expresie de intelegere. „Stiu ca aveti dreptate, dar nu pot sa nu ma intreb… oare nu cumva aceasta este o capcana pentru toti noi? Un joc al destinului?”
„Poate ca da, fiule”, raspunse Peletarius. „Dar noi nu avem luxul de a sta si a astepta. Trebuie sa mergem, chiar daca nu stim ce ne asteapta.”
Iura si Peletaria taceau, fiecare cu gandurile lor. In privirea lor, se citea o tristete, dar si o acceptare. „Suntem cu gandul alaturi de voi”, spuse Peletaria, cu o voce grava. „Dar trebuie sa fiti atenti, caci nu stim ce se va intampla.”
Momentul tacerii fu intrerupt de un strigat al vantului. Peletarius isi ridica privirea spre cer, iar apoi se intoarse spre fiul sau. „Ne vom intoarce, Zetikos. Daca nu vom fi si noi ocupati. Vom reveni cand va fi timpul. Pana atunci, protejeaza acest loc si pe Brunilda. Atacati-i la ei acasa”
Brunilda se apropie de ei, cu ochii umiditi de emotie, dar hotarata. „Sa aveti grija. Calatoria voastra nu va fi usoara.”
Cu un ultim gest, Peletarius si Peletaria urcara pe corabia lor, iar soldatii Etarieni le-au facut semn de adio. Zetikos privi corabia care se indeparta, cu o durere in suflet, dar si cu un sentiment de speranta ca, intr-o zi, se vor reintalni.
„Ne vom revedea…”, sopti Zetikos, privind in departare.
Conflicte pe Mare:
Zetikos si Etarieniii Se Pregatesc pentru Confruntarea Finala cu Eganii
Si pornira. O mare de corabii. Supusii lui Zetikos si Etarienii. In mijlocul marii agitate, Zetikos, Brunilda, Massus, si Iura stateau pe puntea corabiei principale, privindu-i pe eganii care se apropiau cu o flancare rapida si organizata. Cu privirea adanca si hotarata, Zetikos ridica o mana spre cer, iar un fulger stralucitor despica cerul, lovind in plin corabiile eganilor. Si se porni furtuna. Care scufunda multe dintre corabiile Eganilor.
„Furtuna nu este de ajuns”, murmura Zetikos, cu ochii fixati pe linia orizontului. „Vom trebui sa-i infruntam cu toate puterile noastre. Sa le trimitem un mesaj clar.”
„Sa nu ne grabim,” avertiza Brunilda, privind corabiile care incepeau sa se scufunde pe mare. „Furtuna este doar inceputul. Trebuie sa distrugem totul, dar cu masura.”
Massus ridica scutul sau si incrunta sprancenele. „Este momentul. Fiecare dintre acesti inamici trebuie sa dispara. Nu avem de ales.”
Pe mare se da o mare batalie
Cu o miscare rapida, Zetikos impinsese o alta magie, iar sagetile de foc zburau spre inamicii lor. „Aceste sageti nu s-au stins, pentru ca magia mea nu poate fi distrusa de apa,” spunea Zetikos, fara sa-si ia privirea de la lupta. „Ei au pornit totul, dar acum vor plati pretul.”
Corabiile eganilor ardeau una cate una, iar cele care nu se scufundasera imediat incepeau sa se incline sub atacurile lor precise. Dupa cateva minute, ultima nava egana se scufunda sub greutatea incendiilor si a atacurilor venite din partea lor.
„A fost o victorie, dar nu este suficient”, spuse Zetikos, privind cerul fumuriu. „Trebuie sa-i urmarim pana la capat. Vom merge la tarm si-i vom distruge definitiv. Avem de gasit Cavalerii Leului si nu ne vom opri pana nu ii vom infrunta. impreuna pe Egani”
Brunilda si Massus privira spre el, intelegand gravitatea momentului.
„Vom fi cu tine, Zetikos,” spuse Brunilda, cu o voce hotarata. „Sa continuam pana la capat.”
Massus dadu din cap. „Vom termina ce am inceput. Sa mergem inainte.”
Astfel, cu inima grea, dar cu un plan clar, Zetikos si echipa sa se indreptau spre tarm, pregatiti pentru urmatoarea etapa a luptei care avea sa defineasca soarta regatelor lor.
Tanase adrian
More Stories
Foc si Apa in regatul lui Keltios. Moartea Regelui.
Unicorn vs cavalerii dragonilor. Batalia pentru Tellima
Nemuritorii, oamenii si robotii. Sindarim Capitolul 11