Gerard Butler si Travis Fimmel impotriva tuturor in Kandahar

Hai ca mi-am revenit. De data asta m-am uitat, iar, la un film bun. Si a fost total intamplator.
Martea e zi de film, dar pana ne-am foit prin magazine, singurul pe care l-am apucat a fost Kandahar cu Gerard Butler.
Supriza a fost extrem de placuta. Bine jucat, bine filmat, bine regizat si…daaa Travis Fimmel, aka Ragnar din Vikings.
Si nu oricum, ci in chip de spion american si musulman. Dar jucat tot ca Ragnar.
Personajul lui Gerard Butler este un spion Cia cu origini in MI6, al carui scop e sa arunce in aer toata infrastructura nucleara a Iran-ului. Si reuseste.
E pe picior de plecare, prinde un avion, vorbeste cu fosta sotie, deabia asteapta sa ajunga la fiica lui. Pana cand “Ragnar” ii da o noua misiune.
Cu promisiunea ca va dura atat de putin incat va prinde avionul pe care oricum il intarziase tot CIA-ul.
O jurnalista care, ca orice jurnalista, crede ca face bine dand informatii confidentiale catre public, afla de operatiunea reusita si mai are un pic si o publica.
Dar Iran-ul afla si o rapeste pentru a putea afla de la ea numele agentilor care au detonat infrastructura nucleara.
Ceea ce se si intampla,
Personajul lui Butler e compromis grav. Si acum e urmarit. De Iraniei, de talibani, de Isis, dar si de serviciul secret al Pakistanului.
Si de aici o intreaga urmarire prin munti, prin desert prin oras. II vine in ajutor si “Ragnar”.
Actiune, actiune actiune, presarata cu cateva momente de sensibilitate si introspectie.
Pana la urma intr-un razboi nu sunt vinovati, toti sunt vinovati.
Asa cum am mai scris, e un film bun, care te tine cu sufletul la gura ca sa te sensibilizeze la final.
Asa ca mergeti la film, ca e bun. Macar numai pentru Gerard Butler si Travis Fimmel.
Nu uitati ca pe 22 iunie aniversam 22 de ani de Tapinarii la Quantic. Bilete aici.